Avanpremieră Tomi Adeyemi – Urmașii de sânge și os

„Încerc să nu mă gândesc la ea.

Dar când mi se întâmplă, mă gândesc la orez.

Când Mama era prin preajmă, coliba întotdeauna mirosea a orez jollof.

Mă gândesc la felul în care pielea ei neagră lucea ca soarele verii, la felul în care zâmbetul ei îl făcea pe Baba să revină la viaţă. La felul în care părul ei se zbârlea ca păpădia şi se încolăcea, o coroană neîmblânzită care respira şi creştea viguros.

Aud miturile pe care mi le spunea ea, noaptea. Râsul lui Tzain, când se jucau agbön, în parc.

Strigătele lui Baba, când soldaţii au înfășurat un lanț pe după gâtul ei. Țipetele ei, când ei au târât-o în întuneric.

Incantațiile care se revărsau din gura ei ca lava. Magia morţii care a rătăcit-o.

Mă gândesc la felul în care leșul ei atârna de copacul acela.

Mă gândesc la regele care a luat-o. Continuă lectura