Lecturi 139: M.R. Carey – Fellside

Posted: februarie 14, 2018 by fansf in Fantasy, Lecturi, Mystery, Noutate, Premii SFFH, Recenzii, Thriller
Etichete:, , ,

26030697 

M.R. Carey – Fellside (Fellside, 2016) 512p., TPB, 13×20, Nemira, 2017, colecția Suspans, trad. Ruxandra Toma, red. Oana Ionașcu, 44.99 lei, ISBN 978-606-43-0084-3

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Horror 2016

Nota Goodreads: 3.57 (8708 note)

Descrierea editurii: „Fellside e o închisoare de maximă securitate pentru femei, situată undeva într-un ținut mlăștinos din Yorkshire. Jess Moulson și-ar putea petrece tot restul vieții acolo, deși nu-și amintește crima pentru care e  condamnată. Nu știe cum a murit băiețelul care locuia deasupra apartamentului său în seara care i-a schimbat viața, dar ziariștii s-au grăbit s-o numească „criminala de copii“. Fellside este un loc unde până și pereții șoptesc. Iar cea mai puternică este chiar vocea băiețelului omorât. Mintea îi joacă feste lui Jess sau chiar i se cere ajutorul dintr-o altă lume?”

Mă gândeam, ca să nu intru prea brusc în pâine, să vă zic o poveste despre cum am făcut cunoștință cu scrierile lui M.R. Carey. Despre acest autor nu mai auzisem nimic până atunci, deși am început să caut informații după ce i-am citit acel roman. Nu sunt mare fan al benzilor desenate, nu că nu mi-ar plăcea, din contră, îmi plac foarte mult, numai că, la fel ca și în cazul jocurilor video, a trebuit să fac sacrificii. Sacrificii care au însemnat renunțarea la aceste foarte plăcute modalități de petrecere a timpului liber. Bun, ca să nu mă lungesc prea mult cu această mică introducere, M.R. Carey este pseudonimul folosit de Mike Carey (a nu se confunda cu Edward Carey, care a scris o excelentă serie pentru copiii de toate vârstele, din care au apărut până acum două volume la editura Polirom) atunci când scrie romane serioase, ce pun în discuție probleme la fel de serioase: rasism, xenofobie, goana după chestii corecte din punct de vedere politic, acceptare, ignoranță, izolare, sacrificii, droguri, crime, abuzuri și multe altele.

Pe scurt, acel volum la care m-am referit la început se numește „The girl with all the gifts” (care are și o continuare, „The boy on the bridge”, care sunt sigur că va apărea și la noi, poate chiar anul acesta), „Fata cu toate darurile”, în traducerea Ruxandrei Toma (care a apărut la editura Nemira în vara anului 2016), și a fost una din cele mai frumoase povești pe care le-am citit în acel an, 2014, când apucam și eu să citesc mult mai multe cărți în engleză decât apuc acum, în ultimul timp. Ecranizarea acesteia încă nu am văzut-o, dar sper să-mi fac la un moment dat timp și pentru ea. Despre cartea aceea n-am apucat să scriu, prins cu altele, însă despre noua apariție de la Nemira, „Fellside”, o să o fac în rândurile ce urmează.

Probabil că unii știu că romanul meu preferat scris de Stephen King este „Povestea lui Lisey”. Mi-a mers la inimă, pur și simplu, povestea văduvei ghidată prin viață de soțul decedat, care o salvează inclusiv de un atac ucigaș. Poate așa se explică de ce mi-a plăcut și această nouă poveste a lui M.R. Carey, cea a pușcăriașei Jess Moulson. Povestea este aproape liniară și, prin intermediul ei, facem cunoștință cu toate grozăviile care i se pot întâmpla într-o pușcărie unei presupuse ucigașe de copii. Jess a fost o dependentă de droguri și, în urma unei doze serioase de heroină pe care și-a injectat-o împreună cu depravatul ei prieten, și-a dat foc la apartament. Numai că deasupra ei locuia un băiețel de zece ani, pe nume Alex, care rămăsese singur acasă în acea seară, iar în urma incendiului, acel băiețel nevinovat, care era singurul prieten al lui Jess, a murit. Proces, condamnare, remușcări în van, greva foamei, penitenciarul Fellside, vizita spiritului băiețelului, salvarea lui Jess, problema cu traficanții de droguri din pușcărie.

Și am ajuns abia la jumătatea cărții. Vedeți voi, treburile sunt întotdeauna mai complicate decât par la prima vedere. Fiind pe moarte din cauza refuzului de-a mai mânca, Jess este vizitată în vis de un spirit. Un spirit care nu-și găsește pacea și căruia Jess îi dă forma băiețelului pe care l-a ucis în incendiu. Pe când era mică, Jess a avut o prietenă imaginară, care de fapt n-a fost chiar atât de imaginară pe cât și-au închipuit rudele sale. Dar, pe măsură ce-a crescut, Jess a uitat că avea un dar, acela de-a putea călători prin visele oamenilor. Iar acest dar se întoarce în timp ce-o chinuie deținutele de la Fellside. Și de aici începe nebunia.

Cred că toată lumea a văzut măcar un film cu o pușcărie pentru femei, așa că majoritatea își imaginează ce se întâmplă acolo (mai ales scenele de la dușuri). Cam același lucru se întâmplă aici. Cu un plus de brutalitate din partea celor care trebuie să păzească, nu să facă afaceri (cu droguri, cu crime, cu deținute și tot așa). În plus, aici sunt toți putrezi, de la șeful cel mare și incompetent, desprins parcă din guvernul condus de tătuca Mragnea, până la cea mai neînsemnată asistentă medicală, trecând, desigur, pe la „Diavol”, șeful gardienilor, o brută dezgustătoare ce conduce cu o mână de fier instituția, ajutat și manipulat de tartorul traficului de droguri din închisoare, o deținută pe nume Grace (ironic, știu), și care-l șantajează și el, la rândul său, pe medicul clinicii aripii în care este închisă Jess. O harababură de nedescris, complicată de multitudinea de personaje inventate de autor, dar care are sens odată ce ajungi să le cunoști și să le înveți numele. Dar aventura merită, vă garantez. Cum spuneam și pe Goodreads, mie mi-a plăcut povestea, căci are de toate. Aventură, dramă, uneori umor acid, tipic englezesc, cruzime, sânge, droguri și sudoare, dar și inimă, dragoste și sensibilitate. Adică exact ce-i trebuie unei povești.

Puncte tari: o poveste frumoasă, scrisă cu har de același autor care ne-a oferit excelenta „Fata cu toate darurile”; o poveste crudă, despre prietenie, onoare și spirit de sacrificiu (și ce mai sacrificii, credeți-mă pe cuvânt), care mi-a plăcut, probabil, și datorită poveștii lui Alex, cu care am rezonat la fel cum am rezonat când am întâlnit povești sensibile, cu copilași nevoiți să înfrunte drame prea mari pentru vârste atât de fragede.

Puncte slabe: clișeul cu fantoma răzbunătoare, ce nu-și găsește odihna până când nu se face dreptate; bine, nu o interpretați cuvânt cu cuvânt, autorul este suficient de șiret încât să îl îmbrace în haine moderne și atrăgătoare, astfel încât să nu ofere impresia că am mai citit această poveste de nu știu câte ori. Ceva coincidențe oportune, dar care ajută, normal, la rezolvarea cazului.

Concluzii: un thriller supranatural pe care-l citești cu sufletul la gură, ca să folosesc și eu un clișeu, în ciuda abundenței de personaje; finalul vă va lăsa mască, deși… (e de bine, nu vă impacientați). Recomandată!

Posted by Liviu

Reclame
Comentarii
  1. mihailxmihai spune:

    Nu prea le am cu genul ăsta (thriller supranatural), dar am dat un like pentru recenzia romanțată pe care ai scris-o. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. milosdumbraci spune:

    după reacțiile mixte de pe GR (inclusiv de la români) nu aveam de gând să o citesc, dar recenzia ta m-a convins (deși-s greu de răzgândit) și o voi cumpăra 🙂 Să le spui la Nemira să-ți dea un ceai pentru asta. Și-l împărțim dup-aia 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.