Lecturi 138: Robert Jackson Bennett – City of Miracles

Posted: Ianuarie 30, 2018 by fansf in Fantasy, Lecturi, New-weird, Premii SFFH, Recenzii
Etichete:, , ,

31522139 28784121

Robert Jackson Bennett – The Divine Cities II: City of Miracles (2017) 448p., Mobi Ebook, Jo Fletcher Books, 2017

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2017

Nota Goodreads: 4.45 (3643 note)

Descriere: „Shara Komayd, fostul prim-ministru al Saypurului, a fost asasinată. Veștile circulă repede și până foarte departe, ajungând chiar și într-un micuț și îndepărtat sat din nord-vestul orașului Bulikov, ai cărui locuitori se ocupă cu doborârea copacilor seculari, acolo unde un tăcut muncitor Dreyling pe nume „Bjorn” citește liniștit ziarul, apoi își părăsește postul și pleacă fără să sufle nicio vorbă. E șocat și furios, însă în sinea lui suferă enorm; a așteptat treisprezece ani un semn de la Shara, prietena lui cea mai bună – care să-i spună să vină acasă. El a crezut tot timpul că ea punea la cale vreo mare operațiune și că-i va cere și lui să joace un rol la un moment dat. Acum a rămas singur pe lume și nu mai are pentru ce trăi – dar mai întâi trebuie să-i găsească pe cei care au comis o asemenea crimă. Sigrud n-a fost prezent când a murit singura lui fiică, Signe, și nici când a murit vechiul său camarad, Shara. Acum a murit Bjorn și s-a întors Sigrud. Și va găsi răspunsuri, pentru Shara, dar și pentru el. La urma urmei, cândva a promis ceva…”

O nouă trilogie a ajuns la final… Stați, nu vă entuziasmați, că această trilogie e în ograda editurii Paladin, deci nu e cazul să săriți în sus de bucurie și să vă spuneți că până la urmă nu vă va crește barbă albă înainte de finalizarea acestei trilogii. Știți, la finalul acestui articol aș vrea să să spun o poveste, dar nu m-am putut abține și am luat-o un pic înainte. Trilogia „The Divine Cities” a lui Robert Jackson Bennett a debutat (la ei) în 2014, cu celebrul „City of Stairs”, cel care a apărut în noiembrie și la noi, la Paladin, cu titlul „Orașul Scărilor”, în traducerea Alinei Bogdan. Mai departe, în 2016, a apărut și „City of Blades”, excelenta continuare care le are în prim plan pe generalul Turyin Mulaghesh și pe Signe, nimeni alta decât fiica celebrului Sigrud je Harkvaldsson, eroul primului volum, alături de Shara Komayd, (despre volumul doi am scris pe blog în urmă cu aproape un an, aici). Apoi, anul trecut, căci am uitat să vă spun că Robert Jackson este unul dintre cei mai serioși și mai talentați scriitori pe care l-am citit vreodată, a apărut și volumul trei al seriei, despre care vreau să vă vorbesc în continuare și pe care-l recomand cu cea mai mare căldură oricui vrea să mă asculte. Și ca să nu ziceți că vorbesc prostii când vă spun că Bennett este foarte serios, în sensul de prolific, anul acesta, în august, va scoate un nou volum fantasy, asemănător oarecum cu universul seriei „City of Miracles”, care se numește „Fundryside” și care, se pare, marchează începutul unei noi serii. Ținând cont de faptul că Bennett scoate cam o carte pe an și că este cu doar un an mai mic ca mine, sper că ar mai putea scoate încă cel puțin treizeci de romane de mare calitate, așa cum au fost aproape toate până acum (cel mai puțin mi-a plăcut chiar romanul său de debut, „Mr. Shivers”, însă se vede clar cât de mult a evoluat autorul de atunci și până acum), dacă însă nu-l va atrage prea tare o eventuală colaborare cu studiourile mari de film, care să-i facă o ofertă de nerefuzat.

Dar să revenim la oile noastre. Pardon, că nu sunt ministrul oaie Daea, să revenim la cartea asta minunată. Care începe în forță, fără descrieri, recapitulări și dialoguri inutile: Shara Komayd este asasinată mișelește și lasă în urmă o fiică, Tatyana, pe care o adoptase în urmă cu mai mulți ani. Fiica stă ascunsă bine, căci Shara a avut mulți dușmani de seamă, care probabil că-i vor răul și fiicei sale. Sigrud s-a ascuns într-un sat de tăietori de lemn timp de zece ani, suferind din greu din cauză că n-a putut împiedica (atenție, mare spoiler!) moartea fiicei sale, Signe. Dar datoria îl cheamă, pentru că citește într-un ziar că prietena lui cea mai bună a fost asasinată în Orașul Scărilor, Bulikov, unde se petrece acțiunea din primul volum, care-i are pe ei doi protagoniști. Așa că Sigrud pornește pe urmele criminalilor. Și aceștia nu sunt puțini. Și nici ușor de doborât. Iar când toți credeau că zeii au fost exterminați în totalitate, Sigrud descoperă că un complot sinistru și malefic, elaborat de o… să-i zicem entitate bizară și aproape atotputernică, însetată de răzbunare pentru atrocitățile îndurate, a dus la moartea prietenei sale de la care tot așteptase vești.

Să ne înțelegem bine: Robert Jackson Bennett este scriitorul meu preferat de fantasy, cu mult în fața lui Abercrombie sau Mark Lawrence (chiar și în fața lui Jemisin, care m-a impresionat doar cu cea mai recentă trilogie, „Pământul Sfărâmat”, al cărei prim volum, „Al cincilea anotimp”, a apărut tot la Paladin, cam în același timp cu „Orașul Scărilor”), iar prin această trilogie și-a demonstrat cu prisosință prodigiosul talent de scriitor. Practic, eu unul nu am ce să-i reproșez acestei serii: lumea creată este extraordinară, de nu ai cum să te plictisești în ea, personajele sunt unul și unul (unde mai pui că, spre deosebire de Jemisin, pentru care personajele masculine sunt prezente doar pentru perpetuarea speciei, nimic altceva decât mișei, escroci și trădători, în timp ce Bennett, din cele trei romane care compun seria „City of Miracles”, a ales ca două dintre ele să aibă personaje feminine în prim-plan), iar acțiunea curge șnur, lăsând totodată loc și unor întrebări care ne frământă pe toți de-a lungul vieții: care este rolul divinității în viețile noastre, de ce, dacă există entități atotputernice, acestea lasă să se întâmple atâta rău în lume, și ce facem când și acestea pot muri, trebuie doar să ai arma potrivită la îndemână? O poveste despre trădare, prietenie, suferință, onoare, descoperiri și alegeri dureroase. Un punct în plus pentru finalul extrem de trist, dar absolut perfect pentru felul în care a evoluat povestea de-a lungul a celor aproape cinci sute de pagini. Concluzia: îmi mențin ideea pe care am scris-o pe acest blog acum ceva mai mult timp – ar trebui să învățăm engleza fie și doar pentru a putea citi un autor extraordinar cum este Robert Jackson Bennett.

Într-un final, să nu uit de povestea pe care voiam să v-o spun: era odată un tip care s-a hotărât că cultive legume. A cumpărat douăsprezece hectare de teren și le-a împărțit în patru parcele, de trei hectare fiecare. Pe o parcelă a plantat roșii, pe una castraveți, pe una cartofi și pe una pepeni. Și a crezut că toate vor aduce același profit. Dar nu a fost așa. La sfârșit, trăgând linie, a descoperit că din Covasna și Brașov vin cartofi la un preț de nimic, iar el n-a reușit să vândă decât câteva zeci de kilograme. A mai descoperit că de la Dăbuleni vin niște pepeni mari și gustoși, la preț de dumping, iar el s-a văzut nevoit să-i vândă unei fabrici de murături pe ai lui. În schimb, s-au vândut bine roșiile și castraveții, în ciuda concurenței acerbe. De ajutor nu a fost nici faptul că își luase un manager priceput, însă nu l-a lăsat să-și pună ideile în practică, pentru că el considera că știe mai bine ce are de făcut și, na, sunt banii lui, nu? Așa că a făcut cum l-a tăiat capul. Așa că, anul următor, n-a mai făcut parcele egale, ci a pus câte patru hectare cu roșii și castraveți, și câte două cu cartofi și pepeni. Iar povestea s-a repetat. Bine, a avut parte și de niște „experți” care s-au îngrijit de parcelele respective, pe care i-a durut în dos de faptul că publicul se plângea ba că n-au mărimea potrivită, ba că nu sunt dulci ca pepenii de Dăbuleni, ba că li se termină stocul prea repede, ba că de ce sunt mai mulți galbeni decât verzi etc. Și ce credeți c-a făcut în al treilea an? A lăsat doar câte un hectar pentru pepeni și unul pentru cartofi, iar pe restul terenului a pus castraveți și roșii. Sper ca în al patrulea an să nu renunțe de tot la pepeni și la cartofi, dar tare mi-e teamă că, în ciuda banilor dați pe semințe, îngrășăminte (cum ar veni, copy-righturi, traduceri, autori unul și unul, prezentări grafice excelente, dar ritm de melc al aparițiilor și mă doare-n cur de ce vrea publicul), pesticide și tot așa, latifundiarul va renunța cu totul la legumele neprofitabile. Morala cred c-o înțelegeți cu toții. Știu, sunt cinic, mi-aș dori și eu ca seriile să apară toate odată, mi-aș dori să fie la prețuri decente (editura în cauză chiar are prețuri mai mult decât decente), colecțiile să arate la fel, cotoarele să aibă aceleași dimensiuni, seriile de succes să aibă prioritate și tot așa. Dar nu se poate tot să avem chiar tot ce ne dorim. Mai ales când ne dorim ceva de la afacerile altor persoane.

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. Fennris spune:

    Salut, sper ca nu ne dai o veste proasta cum ca Paladin nu o sa mai continue seriile mai sus amintite, sau si mai rau, restul seriilor de care s-a apucat, sau ca renunta de tot la SF & Fantasy 😦

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mihai spune:

    Deci, ai ceva informatii negative in privinta cartilor s&f asteptate in proaspatul inceput an 2o18? Poti sa le impartasesti cu noi?

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Szoke spune:

      @Fenris & Mihai: stați liniștiți, Paladin nu va renunța la publicarea de SF și Fantasy, nici la seriile deja începute; prin această mică povestire am vrut doar să-mi exprim un punct de vedere: editurile trăiesc din vânzarea de carte; dacă o carte nu se vinde, înseamnă că nu rentează, iar atunci renunți la ea; sau scoți mai puține exemplare (deși atunci apare problema recuperării investiției, deci trebuie să crești prețul), ori mai rar. Concluzia: este normal ca Grupul Editorial Art să scoată mai multe manuale, culegeri sau cărți pentru copii pentru că de acolo vin banii; cu banii de acolo sunt plătiți angajații, se cumpără alte cărți și se scot și alte cărți; să fim sinceri, publicul român care cumpără și citește cărți SF & F scoase de editurile românești nu cred că sare de 2000. Din acești 2000, poate nu toți le cumpără, poate unii le primesc, poate alții nu cumpără tot ce apare din varii motive și tot așa… Cam înțelegeți unde bat, sper: scoți ce rentează, pur și simplu, pentru că este o afacere, nu o instituție de binefacere.

      Apreciază

      • Fennris spune:

        Da, perfect de acord si am tot spus asta, chiar daca poate mi-as fi dorit si eu sa vad o serie terminata intr-un an. As fi curios sa stiu(de la oricare editura) cam care ar fi vanzarile pe o anumita serie/carte de fantasy, stiu ca SF-urile se vand ceva mai bine.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Liviu Szoke spune:

    Acest lucru nu cred că se va întâmpla niciodată. Nicio editură nu cred că e dispusă să dezvăluie treburi interne, pur și simplu așa funcționează lucrurile. Cât despre partea cu seriile, și aici este loc de o discuție foarte lungă.

    Apreciază

    • Fennris spune:

      Da, te cred pe cuvant, mai ales ca stiu ca ai cateva colaborari cu anumite edituri. In alta ordine de idei, vor mai fi si anul acesta interviurile cu editurile ? Avem si nou intrata Storia, care are cateva titluri interesante, insa as fi curios daca au in plan si fantasy-uri ceva mai serioase 😁😁

      P.S. Citesc acum „Al cincilea anotimp” dupa care trec la „Orasul scarilor”, o sa revin cu feedback care mi-a placut mai mult 😁

      Apreciază

  4. rrrevan spune:

    Da corect, este o afacere, si scoti ceea ce renteaza. Dar daca tu nu te pricepi la aceasta afacere, nimic nu va renta.

    Si in afaceri, ai doua cai de actiune: prima – ai cativa oameni care conduc afacerea dupa cum cred ei, dezvoltand produse care cred ei ca se vor vinde, venind cu ele pe piata si apoi incercand sa convinga potentialii clienti sa le cumpere; si a doua – angajezi niste profesionisti, te uiti in jurul tau, vezi ce se vinde, ce vor potentialii tai cumparatori, si apoi vii pe piata cu produsele dorite si asteptate si le promovezi pe toate canalele media disponibile si iti creezi cererea.

    Exemplul pe care m-am plictisit sa il dau, este seria The Expanse a paladinilor… Chiar nu inteleg ce se intampla cu aceasta serie….este pentru SF la momentul actual ce este Game of Thrones pentru fantasy…au aceasi priza si succes la public, ambele sunt ecranizate in seriale foarte apreciate….numai seria asta putea fi o sursa serioasa de venituri pentru grupul ART, daca stiau sa exploateze imensul ei potential. Si ce fac paladinii nostrii in timp ce toata lumea „urla” si pe bloguri, si pe facebook dupa continuarile seriei? Isi iau numar in catalogul CIP al Bibliotecii Nationale zilele trecute pentru doua nuvele, una din anii 50 si alta din anii 70…..ca nah, asta crede cineva de acolo ca isi doreste publicul roman. Cu astea vor atrage dansii noi cititori….de ce sa profiti de expunerea mediatica pe care unele nuvele deja le au, si pe care cititorii romani le asteapta avizi? Lasa ca stiu eu mai bine ca editor ce vor fraierii astia de cititori, scot eu cartea asta….

    Si sa nu incepem sa vorbim de comunicarea editurilor cu cumparatorii si potentialii clienti sau promovarea cartilor…

    In afara de Nemira, spuneti-mi si mie o editura care stie cat de cat sa isi promoveze cartile. Toate au acelasi site, facut la norma dupa un sablon, probabil disponibil gratuit pe undeva, pe care posteaza in tacere aparitiile, si asteapta ca cineva sa le gaseasca si eventual sa le gaseasca.

    De ce sa intri intr-o librarie, sau intr-un mall. si sa vezi pe langa restul de afise si reclame si unul care sa spuna, de exemplu „Acum disponibila cea mai premiata si citita serie din istoria SF – seria FUNDATIA in editie completa!”

    Si traim intr-o epoca in care e atat de usor sa bombardezi oamenii cu informatii…

    Asa ca eu personal incep sa ma satur sa le tot caut scuze editurilor noastre. Problema nu este la lipsa cumparatorilor, asa cum le place domnilor care conduc diverse edituri sa spuna, ci este aproape in totalitate la managementul respectivelor edituri.

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Szoke spune:

      Nu-ți pot oferi răspuns decât la o parte din argumente: trebuie scoase și cărțile mai vechi, achiziționate acum mai mulți ani, căror le expiră copy-rightul, cum sunt cele de Gene Wolfe, Clifford D. Simak, Larry Niven, Robert Silverberg etc., tocmai pentru ca editura să nu piardă banii investiți. Cât despre promovare, aici îți dau parțial dreptate. Dar… grup editorial și altele.

      Apreciază

  5. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s