Ce citește Liviu 119: Naomi Novik – Aleasa Dragonului

Posted: Octombrie 10, 2017 by fansf in Fantasy, Horror, Lecturi, Premii SFFH, Recenzii
Etichete:, , , , ,

25068467 

Naomi Novik – Aleasa Dragonului (Uprooted, 2015) 448p., TPB, 13×20, Nemira, 2017, Colecția Nautilus Fantasy, trad. Oana Ionașcu, red. Cristina Nan, 44.99 lei, ISBN 978-606-758-903-0

Premii: Nebula 2016, British Fantasy 2016, Locus Fantasy Novel 2016, Mythopoeic 2016

Nominalizări: Hugo 2016, World Fantasy 2016

Nota Goodreads: 4.12 (80079 note)

Descrierea editurii: „Agnieszka isi iubeste satul, padurile si raul stralucitor, aproape de care pandeste insa o prezenta malefica. Singurul ajutor poate veni din partea Dragonului, dar pretul lui este unul ingrozitor: o fata pe care sa o tina prizoniera zece ani in Turnul sau. Agnieszka si ai ei stiu ca o va alege pe draga ei prietena, frumoasa, gratioasa si curajoasa Kasia. Și nu o pot salva. Numai ca Dragonul va face alta alegere.”

Sincer, am fost tare curios să aflu cine a îndrăznit să-i sufle premiul Nebula celui mai adulat volum de literatură speculativă al ultimilor ani: este vorba, evident, din moment ce v-am bătut la cap pe acest blog de vreo doi ani încoace, de minunatul „The Fifth Season” al lui N.K. Jemisin, care va apărea în curând și la noi. N-am vrut să aflu de la alții cum stă treaba, ci am vrut să mă conving cu proprii mei ochi, mai ales că știam că Nemira va publica romanul lui Naomi Novik, pe care l-am așteptat răbdător și cuminte. A trebuit însă să mai treacă vreo câteva luni de la apariția sa în limba română până să mă bucur de el, pentru că a apărut chiar înainte să plec din țară și nu l-am mai prins. Mai bine, căci n-aș fi rezistat și l-aș fi luat cu mine în străinătățuri, unde l-aș fi citit pe apucate, azi o pagină, mâine două, poimâine niciuna, pierzând tot farmecul. Bine, nici în țară n-am apucat să-l citesc dintr-o răsuflare, din mai multe motive:

1) Este o poveste densă și plină de semnificații (pe care n-am să le dezvălui, am să vă las vouă plăcerea asta), pe care n-o poți citi pe nerăsuflate, căci trebuie să-ți tragi nițel răsuflarea și să rumegi ceea ce tocmai ai citit;

2) De când am ajuns înapoi în țară, parcă nu mai reușesc să-mi revin din oboseală și adorm cu cartea-n mână (știți voi povestea, citesc seara, după ce-mi adoarme băiețelul, moment în care mi se lipesc și mie ochii de somn), lucru care mă împiedică să-mi reintru în ritmul de lectură de dinainte;

3) Am citit vreo două sute de pagini din carte, apoi a trebuit să plec la Sci-Fi Fest, chiar când devenise mai interesantă;

4) Nu-i o carte chiar scurtuță, deși nu e nici foarte groasă: are „doar” patru sute patruzeci de pagini, o nimica toată pentru o poveste fantasy care se respectă, însă scriitura e destul de densă.

Dar Naomi Novik nu e Brandon Sanderson și n-o lălăie mii de pagini pentru a așterne pe hârtie o poveste cu cap, miez și coadă: intră-n pâine imediat, ne face cunoștință cu o lume extraordinar de minuțios alcătuită, luxuriantă, violentă și întunecată precum codrul care, în opinia mea, reprezintă punctul forte al întregii povești, introduce personajele principale încă de la primele pagini, apoi să te tot ții.

Agnieszka, cu toate miorlăielile ei de fetișcană smulsă din sânul familiei și aruncată într-un mediu cu totul nou, ostil, într-un turn în care căpcăunul are forma unui vrăjitor afurisit și arătos care-și spune Dragonul, ce-o va chinui pe biata fată și-o va face să-și urască soarta crudă, reprezintă un demn exemplu pentru oricine își închipuie că greutățile vieții încep doar după o anumită vârstă și că alții trebuie să se ocupe de ele în locul său.

Nu-i chiar așa, codrul se repede hulpav și neîndurător când ți-e lumea mai dragă, răpindu-i pe cei dragi și lăsând doar carcase goale din ei, în cazul „fericit” în care îi mai poți salva, cum este cazul cu cea mai bună prietenă a Agnieszkăi, Kasia. Dar fiind o fată perseverentă, ambițioasă și însetată de cunoaștere, lucru ce m-a uimit profund, Agnieszka se transformă și-i transformă și pe cei din jur. În bine, pe unii, pe alții, mai puțin. Însă, pas cu pas, prin pădure, pe cărare, prin capitală, ușurel, salvând regina, luptând cu călugărițe uriașe (insecte, să nu care cumva să vă imaginați altceva), cu Umblători trimiși de codru, cu transformări nemaivăzute, cu oameni posedați și multe altele, Agnieszka și Dragonul se dovedesc de neoprit, chiar dacă în Polonia (pardon, Polnya) acelor vremuri n-aveai unde te-ascunde de codru decât în largul mării.

Puncte tari: o poveste beton, ce stă în picioare în ciuda aparentei sale neverosimilități, o premisă mai mult decât interesantă, personaje impecabil construite tocmai datorită defectelor lor și situații horror, cu capete smulse, incendieri premeditate, oșteni dezmembrați, insecte uriașe și regine posedate, peste care plutește, amenințător și tenebros, codrul atotputernic.

Puncte slabe: sincer, nu prea i-am găsit, deși admit c-am încercat. Poate povestea de dragoste ce se înfiripă, inevitabil, între Agnieszka și Dragon, un clișeu aproape nelipsit, care însă nu cred că face vreun rău cuiva. A, și m-așteptam ca Dragonul să fie de fapt un dragon, ce poate lua, să zicem, chip de om, prin vreun artificiu magic. N-a fost să fie, însă asta n-are cum să clatine eșafodajul poveștii.

Concluzii: am fost supărat pe autoare (motivul l-am dezvăluit la începutul acestui articol), așa că recunosc fără nicio jenă că am plecat cu păreri preconcepute, așteptându-mă, nu știu de ce, ca autoarea să înșire o poveste întinsă pe mai multe volume, așa cum procedează cu interminabila serie Temeraire, și să nu reușească să încheie apoteotic o excelentă poveste fantastică. N-a fost așa. În ceva mai mult de patru sute de pagini ai parte de mai multe evenimente decât într-o saga de două mii de pagini, lucru care m-a bucurat și care, sunt sigur, îi va bucura pe mulți. Cine se-ntreabă dacă la decernarea premiilor Nebula de anul trecut s-a produs o mare nedreptate poate sta liniștit: deși poate că nu a câștigat favorita tuturor, Aleasa Dragonului are o întreagă suită de merite și înțeleg aproape perfect de ce a luat un astfel de premiu.

PS: nu înțeleg de ce editura Nemira nu și-a lăudat acest volum, una dintre vedetele incontestabile ale acestui an, cu premiile pe care le-am enumerat la începutul recenziei. Ce, Nebula sau BFA sunt niște premii de neglijat, pe care le poți trece sub tăcere?

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. Bogdan spune:

    As vrea sa incep zicand ca-ti apreciez foarte mult blogul, postarile si recenziile. Care sunt si informative si placut de citit.

    Bravo si respectele mele!

    „„The Fifth Season” al lui N.K. Jemisin, care va apărea în curând și la noi.” – tot de la Nemira cumva? Ai un scoop si pt noi? 😀

    „m-așteptam ca Dragonul să fie de fapt un dragon, ce poate lua, să zicem, chip de om, prin vreun artificiu magic.” – Exact asa am crezut si eu initial. Si as zice ca asta din cauza traducerii – care ma duce cu gandul la romanele alea ieftine de dragoste la 0.99 usd de pe amazon, gen „rapita de tiranozaur”, „furata de barbari” sau „iubita de vampiri”. Ce o fi avut titlul original de n-au vrut sa-l traduca DEZRADACINAREA? sau dezradacinata etc?

    La puncte slabe eu personal as sublinia lipsa coerentei in sistemul magic si finalul semi anti-climatic.

    SPOILER ALERT

    La momente diferite din roman, ba Invocatia functioneaza, ba nu functioneaza. Plus ca la cat de greu zicea Dragonul ca e de facut, apare de multe ori facuta din prima de eroina principala.
    Iar la final, am ramas cu feelingul ca autoarea se plictisese de poveste si a rezolvat-o usor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Lăsând comentariul referitor la titlu la o parte (fiindcă mie mi-a plăcut), aș dori să spun câte ceva legat de magia Agnieszkăi. Este o magie instinctuală mai mult, care nu funcționează cu prea multă rigoare, pe când magia Dragonului e la polul opus. Cum a pus autoarea lucrurile, eu am înțeles că de fapt Agnieszka era mai puternică decât Dragonul tocmai prin instinctul ăsta al ei magic, care nu dădea greș. Iar legat de sfârșit… nici pentru mine nu a fost ce visasem, dar mi-a plăcut și s-a potrivit cu tonul cărții. Deja încheierile cu lupte bombastice a la blockbuster-uri hollywoodiene nu se mai poartă, toate sunt la fel. Mi-a plăcut că Novik a ales altceva. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • liviu2all spune:

        @Bogdan: mulțumesc foarte mult pentru aprecieri, chiar înseamnă foarte mult pentru mine. Despre Pământul Sfărâmat au anunțat Mihai-Dan Pavelescu și Editura Paladin și pe Facebook, și în seria de articole „Joi raid” de pe site-ul editurii. Să sperăm că primul volum va apărea chiar anul acesta, al doilea fiind și el tradus de Laura Ciobanu (care a tradus și primul volum). Titlul „Aleasa Dragonului” mi se pare destul de bine ales, având în vedere că și mie mi s-ar fi părut aiurea „Dezrădăcinat”. Cât despre sistemul de magie, punctul de vedere al Loredanei pare foarte corect: magie instinctuală, Agnieszka venind cu o nouă metodă de lucru și completându-se reciproc cu Dragonul.
        @Loredana: vezi mai întâi ce i-am răspuns lui Bogdan mai sus; cât despre final, și mie mi-a plăcut cel ales de Novik, fiind altceva, un fel de completare, de mers mai departe cu eveninemtele ce au loc după punctul final, înfruntarea finală, cea care servește drept final în cazul majorității romanelor fantasy (și nu numai).

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s