Ce citește Liviu 117: Ciprian Mitoceanu – Amendamentul Dawson

Posted: Septembrie 13, 2017 by fansf in Distopie, Lecturi, Noutate, Recenzii, SF, Thriller
Etichete:, , , ,

img-book

Ciprian Mitoceanu – Amendamentul Dawson (2012) 264p., TPB, 13×20, Crux Publishing, București, 2017, Colecția Sci-Fi, 38 lei, ISBN 978-973-98394-9-5

Descrierea editurii: „Meritocrație, se mândrește Congresul american. Fascism, șușotesc rebelii. Noua ordine mondială, afirmă un politician despre cea de-a doua lege care îi poartă numele. Idee strălucită, consideră marile puteri, disperate să salveze lumea aflată la un pas distanță de extincție. Corupție și încălcarea tuturor drepturilor omului, se revoltă liderul oamenilor-șobolan – proscriși refugiați în canalizări și ultim bastion al rezistenței. Condamnare la moarte, gândește un cetățean de categorie inferioară pus în situația de a încălca legea atunci când guvernul decide să îi extragă inima din piept pentru a-i fi transplantă unui important individ din eșalonul superior al societății. Mai mulți bani decât poate visa cineva, își pregătesc armele rânjind vânătorii de capete trimiși în subteran să îl captureze pe Barton, J., C+, inamic al statului. Peste tot în America se vorbește numai despre Amendamentul Dawson, dar John Barton nu are prea mult timp să stea la discuții. Zi și noapte vânat ca un animal pentru fi transformat, fără voia sa, în donator de organe, el este hotărât să nu cedeze fără luptă. În spatele cortinei, congresmanul Dawson controlează întreg jocul, dar surprizele nu îl ocolesc nici pe el… În obișnuitul ritm alert care l-a consacrat, în romanul Amendamentul Dawson Ciprian Mitoceanu ne dezvăluie ororile unei lumi noi, deloc departe de zilele noastre, în care politica se dovedește a fi mai periculoasă decât oricând.”

A trecut o vară întreagă și eu n-am mai scris nicio recenzie pe blog, nici măcar pentru Blogosfera SF & F, un proiect ce tocmai a primit trofeul special Antares Club în cadrul primei ediții AntareSFest „pentru merite deosebite în promovarea literaturii SF & F”. Dar a venit luna august, spre sfârșitul căreia fiul meu și-a serbat cea de-a treia aniversare, așa că a sosit timpul să vin acasă. A trecut și binemeritata noastră vacanță la mare, așa că e timpul să ne punem pe treabă. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, o nouă recenzie în cadrul proiectului Blogosfera SF & F: „Amendamentul Dawson”, de Ciprian Mitoceanu.

Scrierile lui Ciprian Mitoceanu nu-mi sunt deloc străine, ba chiar pot spune că este singurul scriitor român de SF, fantasy și horror care a avut parte de recenzii (scrise de mine, evident) la toate volumele scoase până acum, inclusiv la cel apărut direct în engleză, „Tales of sorrow and despair”, despre care am scris acum ceva vreme pe blog. Așadar, indiferent că am făcut-o în Revista Suspans, pe blog sau în revista Argos, până acum am scris despre cinci volume ale autorului din celălalt colț al țării. Iar asta, cred eu, spune multe despre calitățile pe care le are acest autor, indiferent că scrie thriller, horror sau SF distopic, cum e cazul cu cele patru romane deja dedicate unei crunte Americi a viitorului, al cărei erou negativ a devenit un adevărat exemplar demn de studiat în manualele de tipologii criminalistice: congresmanul Dawson.

La ani buni distanță de evenimentele care se petrec în trilogia „Predestinare genetică” (alcătuită din „În sângele tatălui”, „Insula Diavolului” și „Față în față”) are loc acțiunea din romanul „Amendamentul Dawson” (care a apărut pentru prima oară, sub o formă ușor diferită, la editura Millennium Books).

Despre pericolele create de emiterea unor legi aberante s-au scris până acum zeci de cărți (un prim exemplu care-mi vine în minte este chiar „Next”, un excelent roman scris de regretatul Michael Crichton). Ba chiar noi înșine, vajnicul popor român, capabil să înghită chiar și cele mai aberante prostii debitate de dragii noștri aleși, am trăit o astfel de distopie la începutul anului de grație 2017. Noroc cu #Rezist. Deși mai e mult până departe. Poveștile imaginate de Ciprian Mitoceanu au mereu o tentă de un negru ce tinde spre absolut: disperare, sărăcie, mizerie, resemnare, lumi distopice terifiante tocmai datorită realismului lor. Iar ceea ce le face cu atât mai terifiante este faptul că astfel de situații aberante nu sunt deloc departe. Oricând un sus-pus ales de masele spălate pe creier poate veni cu ideea impozitării aerului pe care-l respirăm. Și ce dacă nu toată lumea nu-și va putea plăti taxele? Cu atât mai bine, și-așa suntem prea mulți pe aglomerata planetă Pământ. S-ar mai crea ceva spațiu liber, pentru ca elitele imaginate în lumea din „Amendamentul Dawson” să aibă mai mult loc de desfășurare.

Sincer, cam de multișor n-am mai citit o poveste atât de întunecată, pe care o asemăn întrucâtva cu lumea post-apocaliptică din „Metro 2033”. Numai că acolo specia umană se autoexterminase cu ajutorul bombelor atomice, iar puținii supraviețuitori rămași se grupaseră în câteva stații de metrou, apărându-se cu greu de asalturile unor mutanți puși pe măcel. Dar dacă am înlocui mutanții cu polițiștii trimiși de Dawson în căutarea lui John Barton, am avea de-a face cu o lume nu chiar diferită de cea imaginată de Dmitri Gluhovski. În rest numai de bine.

Vă las cu un fragment de îndobitocire cruntă, la lecturarea căruia n-am știut dacă să râd sau să plâng: „Ca orice individ, tânjea după un trai mai bun. Cine nu și-ar dori să aibă o casă numai a lui, când tot ce i se oferă este un apartament înghesuit pe care trebuie să-l împartă cu alți trei indivizi de categoria lui? Auzise că se mai putea mai rău, cei din D împărțeau câte opt un apartament cu aceeași suprafață ca a celui în care locuia el. Cât despre cei din E sau F, auzise că erau înghesuiți ca sardelele în niște imobile în care nici un om cu mintea întreagă nu ar fi acceptat măcar să intre preț de un minut. Nu îl interesase niciodată să verifice dacă zvonul era adevărat, dar nu avea niciun motiv să nu-l creadă. La urma-urmei, nu erau decât indivizi inferiori, care nu aduceau niciun serviciu societății.”

Puncte tari: romanul acesta, țineți cont, a apărut pentru prima oară în 2012. Citindu-l abia acum, stau și mă întreb: nu cumva Mitoceanu a călători atunci în timp și s-a inspirat din ce-au făcut lichelele de guvernanți cărora le-a căzut pradă biata noastră țară în decembrie anul trecut? Și, pornind de la ideile lor aberante, i-a venit inspirația pentru povestea din „Amendamentul Dawson”.

Puncte slabe: cam multe typo-uri, iar ca bonus, o virgulă între subiect și predicat, plus o mulțime de virgule lipsă. Însă asta nu afectează absolut deloc curgerea poveștii.

Concluzii: un thriller distopic care se citește cu sufletul la gură. Dur, cinic, întunecat, apăsător, alert, mai actual ca oricând. Un avertisment de care trebuie să ținem cu toții seama: cine tace și înghite, pentru că nu el are de suferit, ci vecinul, trebuie să se gândească la faptul că poate, mai târziu, îi va veni și lui rândul.

Recenzia face parte din cadrul proiectului Blogosfera SF & F. Mai multe opinii puteți citi pe:

Cu mintea… la SF
Everything and anything
AssassinnCG
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. […] FanSF Everything and Anything Cu mintea la… SF Jurnalul unei cititoare AssassinCG […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s