Recolta RomCon + Kilipirim 2016

A venit și a trecut RomCon 2016, cu bunele și cu mai puțin bunele sale, cu puncte atractive în program și cu altele desprinse parcă din consfătuirile anilor optzeci (și pare că unii au ales să rămână cam tot acolo). Am vrut să scriu o postare mai lungă, însă ieri n-am avut timp și astăzi mi-a luat-o Georgiana înainte: dacă nu facem ceva să ieșim din ghetoul în care ne-am închis, nimeni nu va veni să ne tragă de mână afară, nu vom atrage noi și noi cititori, noi și noi vizitatori, gata să dea năvală să asiste la paneluri și să cumpere cărți. Nu știu dacă rolul unei convenții de amploarea unui RomCon este să se vândă foarte multe cărți, cred că rolul unei astfel de convenții este să se caute soluții de atragere a unei mase mai mari de cititori. Sunt atât de puțini cititori și creatori de SF, încât e mare păcat că s-au format grupuri și grupulețe care își pierd o mare parte din timp criticându-se și subminându-se.

O mare problemă a vânzării de carte SF (și numai) eu cred că o reprezintă nu neapărat educația primită (defectuoasă, cu lipsuri, cum o fi ea, fiecare își educă copiii așa cum crede de cuviință), ci slaba putere de cumpărare a românului. Să facem un calcul simplu: într-o lună normală, editura Nemira scoate să zicem trei cărți SF, fantasy, horror sau polițiste/thriller (vorbesc aici de cazul meu, de genurile care mă interesează pe mine); chiar și în cazul unei reduceri de treizeci la sută, cât se practică în cazul precomenzilor, tot se strâng cel puțin o sută, poate o sută douăzeci de lei; dacă se enervează și Paladin/YoungArt/Arthur și ies din amorțeală și mai scot și ei două cărți, gata, am sărit la două sute de lei (cu tot cu cele de la Nemira); dacă își încordează mușchii și cei de la Crux și se decid să scoată cărți și în afara târgurilor, gata, încă cincizeci de lei; vine și Rao pe neanunțate (așa cum face de obicei) și lansează vreun Young Adult cu priză la public, îl face cartonat, să pară cât mai atractiv, încă cincizeci de lei; vine și editura Trei și aruncă la bătaie măcar două volume, plus Tritonic, care a decis că piața de carte SF românească încă mai prezintă speranțe, și am ajuns la vreo 400 de lei. Mulți spun: unde-ar fi norocul ăsta? Ei bine, norocul ăsta apare cam în fiecare lună. Iar la un salariu de 1200 de lei (unii au și mai puțin, alții mai mult), nimeni nu-și permite să dea 400 pe cărți. Ba o foarte mică parte își poate rupe o sută de lei din buget, ca să-l dea pe cărți.

Din punctul meu de vedere, asta cred că e marea problemă, nu copertele care n-au cum să vândă cartea (am văzut unele de te lua groaza), nu lansările la care vin treizeci de inși (deși și aici, dacă s-ar pregăti din timp, temeinic, s-ar putea atrage un public mult mai numeros, iar atunci, dacă măcar un anumit procent din acel public ar și cumpăra cartea, pentru a lua un autograf, s-ar genera niște vânzări, zic eu, mult mai semnificative) și nici ostracizarea autoimpusă a grupurilor de sefiști. Iar lipsa de vizibilitate e și ea o mare problemă, poate a doua ca importanță după lipsa banilor. Și am uitat și de lipsa de timp: eu sunt genul de colecționar care dorește să aibă tot, chiar dacă sunt conștient că nu voi avea timp suficient să le citesc pe toate (am și o mare problemă: lăcomia, nevoia de a cumpăra și avea cât mai multe cărți, camioane, vagoane pline cu cărți), și am venit numai de data asta acasă cu o sută de cărți. Pe care desigur că nu voi avea timp să le citesc nici măcar dacă stau doar de ele un an întreg de aici înainte, făcând abstracție de noutățile care vor tot apărea.

Doresc să găsim soluții, din cauza asta am și fost de acord să moderez panelul cu editorii de la Final Frontier. Însă impresia amară pe care am căpătat-o după acea discuție a fost că nu se vrea. Editorii cam vor să facă abstracție de ce vrea publicul (în numele căruia vorbeam), pentru că ei se pricep la făcut cărți, iar noi trebuie doar să acceptăm și să cumpărăm produsul final. O impresie falsă, pe care însă nu are rost să o discut aici și acum.

Poate RomConul de la Brașov, de anul viitor, va reuși să atragă un scriitor de talie mondială, dar nu unul de care au auzit doar Cornel Secu sau George Ceaușu, sau unul care n-a mai scos o carte despre care să vorbească lumea de mai bine de douăzeci de ani. Știu, George R.R. Martin e scump și bătrân și ocupat, iar Brandon Sanderson probabil că scrie o sută de pagini pe zi și-ar scrie cel puțin un roman în cele trei zile pe care le-ar pierde călătorind pe plaiurile noastre mioritice. Însă nu s-ar supăra nimeni dacă și-ar face apariția un China Mieville, un Alastair Reynolds, un David Brin (îl au și Nemira, și Paladin în portofoliu), un Peter F. Hamilton sau un Steven Erikson. Și, anunțat fiind din timp, fiind promovat prin toate mijloacele posibile, anunțându-se că scriitorul va da autografe și va participa la o discuție sau două, eu zic că publicul va fi mult mai numeros. Eu, cel puțin, aș merge sigur.

Și m-am luat cu vorba și am uitat să pomenesc de unul dintre cele mai interesante puncte din programul extraordinar de stufos pus la cale de organizatorii RomConului de la Facultatea de Arhitectură: Blogosfera SF & F, la care am discutat alături de Silvia Penciulică (Cu mintea la SF), de Ileana Andreea Drop (Nantan Lupan), de Florin Stanciu (Golem XIV), de Silviu Gheorghe (Assassin CG) și de Lucian Dragoș Bogdan, bine struniți, desigur, de Georgiana Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare). Mulți spun că, alături de discuția despre coperte dintre Horia Nicola Ursu, Michael Haulică și Bogdan Hrib (sper să nu fi ratat sau pus în plus pe cineva), a fost una din cele mai interesante discuții. Mă bucur foarte mult și le mulțumesc pe această cale celor care ne-au ascultat sau privit pe facebook și celor prezenți, care au stat, ne-au ascultat și ne-au pus întrebări (inclusiv lui George Ceaușu, care s-a pogorât de pe piedestal și ne-a băgat în seamă). Și mă bucur enorm c-am reușit să mă reîntâlnesc cu prieteni dragi, cu care am reușit însă prea puțin să stau de vorbă: Silviu, Michael, Adrian, Marian, Horia, Bebe, Miloș (da, acel Miloș, faimosul și ascunsul Miloș Dumbraci), Laura, Dănuț, Bogdan, Loredana, Constantin, Ovidiu, Liviu, Daniel, Doina, Nic, Ana, Alexa, Teodora, Lucian și mulți, mulți alții. Abia așept să ne revedem.

Despre premii nu vreau să mai discut, îi felicit însă pe câștigători. Și, ups! m-am luat cu vorba și-am scris și eu un articol lung. Scuze!

Acestea fiind zise, să ne mai și lăudăm: