Ce Citește Liviu 72: Ernest Cline – Ready Player One

   

Ernest Cline – Ready Player One (Ready Player One, 2011) 456p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2016, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Oana Ionașcu, 50 lei, ISBN 978-606-758-652-7

Premii: Prometheus 2012

Nominalizări: John W. Campbell Memorial 2012, Locus First Novel 2012, Seiun 2015, SF Site Readers Poll 2012

Nota Goodreads: 4.31 (318044 Note)

Așa cum mărturisea un alt cititor înfocat de SF, nici eu nu sunt un fan înrăit al jocurilor, ba din contră, singurele mele experiențe cu jocurile video s-au rezumat la câteva ore de jucat Jazz prin clasa a cincea pe calculatorul școlii, la așa-zisa oră de informatică, și de vreo două ori Solitaire pe calculatorul unei colege la începutul facultății (era să uit de jocurile pe dischete pe care le descoperisem prin ’97: tancuri, Mario și împușcat de rațe, plus genialul, după părearea mea atunci, Street Blaster, o variantă a celebrului Street Fighter). Și cam atât. Precizez toate astea pentru că, după ce am terminat de citit excelentul roman al lui Ernest Cline oferit în limba română de purtătoarea de stindard în materie de SF și Fantasy, editura Nemira, am început să mă gândesc la ce-am învățat eu din această carte: am înțeles că e o odă închinată culturii pop a deceniului nouă – muzică disco, filme SF și nu numai, jocuri pe calculator și nu numai, cărți SF și fantasy. Iar autorul a scris o carte atât de bună și cu un subiect atât de popular, încât nici nu e de mirare că a rezonat cu o mulțime uriașă de cititori, care i-au acordat care mai de care note mari pe Goodreads, generând totodată vânzări consistente și transformându-l aproape instantaneu pe autor într-o celebritate, cartea devenind și ea aproape instantaneu un clasic al genului (nici nu e de mirare că însuși Steven Spielberg face un film după ea).

Prezentarea editurii: „Este anul 2044 si lumea noastra a ajuns un loc in care n-ai vrea sa traiesti. Am ramas fara petrol. Ne-am distrus climatul. Foametea, saracia si bolilele sunt pretutindeni. Precum multi altii, Wade Watts evadeaza din aceasta realitate trista conectându-se zile intregi la SISAO, o utopie virtuala larg raspândita unde poti sa fii tot ce vrei tu sa fii si poti trai, iubi si calatori pe oricare dintre cele zecile de mii de planete care alcatuiesc lumea virtuala. Şi ca aproape tot restul oamenilor, Wade este obsedat de lozul de loterie suprem care sta undeva ascuns in aceasta realitate virtuala: fondatorul SISAO, James Halliday, care moare fara mostenitor, a promis sa lase mostenire intreaga avere si controlul realitatii virtuale celui care va reusi sa ajunga la capatul vânatorii de comori prin intreagul univers virtual pe care a pus-o la cale inainte de moartea sa. Ani intregi, milioane de oameni au incercat fara success sa duca la capat cautarea si sa descifreze indiciile inspirate din cultura anilor `80 lasate in urma de James Halliday. Atunci când Wade devine primul om care reuseste sa rezolve primul puzzle din vânatoare, el intra intr-o cursa pe viata si pe moarte cu alti mii de concurenti si asta va schimba complet lumea lui”.

Nu e absolut nimic complicat în această poveste, nu ai de ce să întâmpini bătăi de cap: citești despre gadgeturi, dar tu deja ești înconjurat de ele, nu ai de-a face cu concepte meta-para mai știu eu cum. Nu, avem de-a face cu o poveste liniară, antrenantă, plină de acțiune, de explicații, de precizări, de informații, care nu îngreunează absolut deloc lectura. Iar personajele sunt plăcute, bine schițate, fără fasoane, fără introspecții psihologice care să te facă să-ți dorești să se termine naibii pagina aia mai repede, iar cartea se citește pur și simplu pe nerăsuflate (n-a fost cazul cu mine, căci am citit-o în aproape o lună, însă de vină au fost oboseala acumultă după o vară întreagă de muncă grea și un afurisit de examen pentru care a trebuit să învăț niște noțiuni despre care nici nu vreau să pomenesc), paginile zboară una după alta, iar aventurile lui Wade și ale prietenilor săi jucători antrenați în competiția ce are ca premiu o cantitate obscen de mare de bani, plus faima de-a fi primul care va găsi Oul de Paști ascuns de creatorul lui SISAO în cine știe ce lume virtuală de-a sa, îți taie pur și simplu răsuflarea.

N-am ce să-i reproșez acestui volum. Bine, am un pic: cum nu sunt gamer înrăit, mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre cărțile care i-au plăcut lui Halliday, nu despre jocurile create și adorate de el. Dar asta e, nu le poți avea pe toate, iar dacă autorul a fost un geek amator de jocuri video, pe ele s-a și concentrat mai mult. Am asemănat această poveste cu cea scrisă de Jo Walton în capodopera „Among Others” (sper că va apărea în cele din urmă la Paladin), iar aceea a fost exact pe gustul meu, fiind mai mult despre cărți. Dar, cum spuneam, nu poți mulțumi pe toată lumea, iar faptul că „Ready Player One” a devenit deja un clasic al genului SF nu mai miră pe nimeni. Căci are de toate: personaje, acțiune, decor, execuție și acel vino-ncoa necesar transformării lui într-un roman de referință al deceniului doi al secolului douăzeci și unu. Și are și dramă, frământări adolescentine inerente unui tânăr ce se apropie de douăzeci de ani, comentariu social, și poate fi interpretat și ca un bildungsroman: Wade e un tânăr care crește într-o lume haină, fără posibilități materiale, e orfan crescut de o mătușă hrăpăreață și e nevoit să se descurce prin forțe proprii, folosindu-și inteligența și îndemânarea pentru a rămâne în joc. Citiți acest roman și nu veți regreta, căci e un roman pentru toate gusturile și pentru toate vârstele, dar care îți va și solicita neuronii din când în când, antrenându-te în poveste și făcându-te să-ți dorești și tu să găsești comoara alături de Wade.

Posted by Liviu