Premii: Cea mai bună carte de proză – Gala Tinerilor Scriitori, Ediția 2016
Pe Alexandru Voicescu, întemeietorul editurii Herg Benet l-am cunoscut, dacă îmi mai aduc bine aminte, chiar la debutul editurii Herg Benet la un târg Gaudeamus, în 2010, când am făcut pentru prima oară cunoștință și cu colegii de la FanSF și cu o parte din cei care m-au ajutat de-a lungul timpului la diverse proiecte, cu sfaturi, cu cărți sau cu încurajări. Alături de standul editurii Millennium Books s-a aflat și standul editurii Herg Benet, pe atunci la început, dar pe masa căreia remarcasem niște coperte de carte absolut extraordinare, care cred că erau cele mai reușite coperte de carte din tot târgul. Timpul a trecut, editura a mers mai departe, prin perseverență și ambiție, și a ajuns astfel la aproape 200 de cărți publicate, beneficiind și de contribuția celei mai în vogă și mai prolifice autoare a ultimilor ani: Cristina Nemerovschi (al cărei roman de debut, Sânge Satanic, tocmai am început să-l citesc), cunoscută și sub pseudonimul Anna Vary, nimeni alta decât soția lui Alexandru Voicescu. Iar la târgul de carte Gaudeamus din 2015 am apucat să schimb câteva (mai multe) cuvinte cu ambii autori. Nici n-am apucat bine să citesc o parte din cărțile cu care m-am întors de la târg, că am și auzit că romanul de debut al lui Alexandru Voicescu a luat premiul pentru Cea mai bună carte de proză – Gala Tinerilor Scriitori, Ediția 2016. Și să nu uităm că romanul Malad mai este nominalizat la un important premiu francez, alături de Neverland, de Radu Găvan. Cinste lor! Rezultatul: acest lucru m-a motivat să împing acest roman mult mai sus pe lista de lecturi.
Să vedem despre ce este vorba în roman: În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
Am citit aceaastă poveste nu foarte liniară cu sentimente amestecate: un astfel de tip de poveste nu este pe placul meu, o poveste unde nu există o coerență, o liniaritate și niște limite, o poveste cu cap și coadă, în care totul este stabilit cu claritate, în care știi unde a început, cum a continuat, de ce a continuat așa și nu altfel și cum se termină. Realismul magic pe mine nu mă atrage, iar oniricul nici atât. Însă atunci când acest tip de poveste ne este narată de către cineva într-adevăr înzestrat, începi să poți face și tu anumite concesii. Și atunci ești și tu răsplătit; cu ce anume? Cu o poveste foarte interesantă, cu umor fin, cu ironie la fel de fină, cu un stil modern, presărat termeni împrumutați din marketing, din PR, din corporatismul care a înghițit atâtea milioane de tineri, dar și meditații filosofice pline de profunzime, deghizate în replici acide sau pline de umor. Mi-a plăcut această carte? Da. Foarte mult? Să zicem că da. Nu este tipul meu de poveste, dar m-a prins de la prima pagină, m-a pierdut un pic când nu mai știam nici eu, ca cititor, ce să mai zic de săracul personaj principal, ce se întâmplă de fapt, m-a prins iar și m-a pierdut iar, când credeam că se transformă ori într-un clișeu care nu mi-e deloc drag, ori într-o poveste alambicată, pe care autorul a scăpat-o din mână, iar apoi… a venit sfârșitul care a răsturnat încă o dată tot ce crezusem că se întâmplă până atunci.
Meditație filosofică, experiență transcedentală, oniric, fantastic, sublim, alchimie, religie, fanatism religios mai actual ca oricând, cărți cu ajutorul cărora poți călători la capătul lumii și până dincolo de el, decadență, nebuni, oameni care fură umbre, revoluții din America Latină, jargon corporatist, o poveste de dragoste ce trece peste orice bariere, totul poate fi găsit în această carte cu un număr de pagini nu foarte mare, dar cu o poveste despre care se va mai vorbi mult timp. Și despre ea, și despre autorul ei, care ne pregătește o trilogie fantasy ce se petrece în fiordurile nordice, iar din ce mi-a povestit autorul la Gaudeamus în 2015, mi s-a părut că sună foarte mult cu stilul lui Serge Brussolo. Să vină, deci, Fata de la Nord de Ziuă, a cărei descriere sună în felul următor: După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”. Dacă v-am trezit interesul, luați de citiți Malad, căci este o poveste care cu siguranță va pune pe gânduri pe oricine.
Posted by Liviu
FanSF 
2 gânduri despre &8222;Ce Citește Liviu 54: Alexandru Voicescu – Malad&8221;