Ce Citește Liviu 52: Robert Jackson Bennett – City of Blades

 

Robert Jackson Bennett – Divine Cities II: City of Blades (2016) 400p., Ebook, Jo Fletcher Books, 2016

Nota Goodreads: 4.40 (563 Note)

Mr. Shivers (2009) – un horror ce explorează perioada marii depresiuni economice, The Company Man (2009) – un SF atipic, ce pare că se desfășoară la începuturile unui secol douăzeci american în care tehnologia a început să galopeze cu viteză către viitor, The Troupe (2012) – un fantasy cu un teenager pe care îl aleargă oameni-umbre ce înfulecă însăși țesătura realității (și romanul meu preferat scris de Bennett), American Elsewhere (2013) – un coșmar lovecraftian cu elemente din Fringe, la care nici nu știi când trec cele aproape șapte sute de pagini, și viitoarea trilogie The Divine Cities, din care au fost publicate până acum City of Stairs (2014) – care va apărea cândva la Editura Paladin, și City of Blades (2016), urmând să mai apară City of Miracles, la anul. Acestea sunt operele celui care este, în opinia mea, cel mai inventiv și mai valoros autor american de literatură speculativă în viață. Nu spun SF, fantasy sau horror pentru că temele pe care le abordează sunt atât de variate încât este imposibil de încadrat într-o anumită categorie. Adăugați la asta două premii Shirley Jackson (pentru Mr. Shivers, surprinzător, și pentru American Elsewhere, absolut meritat, deși ar fi trebuit să mai înșface încă vreo trei premii), cele trei nominalizări la World Fantasy Award, British Fantasy Award și Locus pentru City of Stairs, faptul că nu are încă împliniți treizeci și doi de ani și că a început una din cele mai inventive serii science-fantasy concepute vreodată și veți obține o mică frântură din imaginea pe care o formează Robert Jackson Bennett și opera sa.

Nu am să mai insist prea mult asupra volumul anterior al seriei The Divine Cities, căci o recenzie lămuritoare i-a făcut Tudor Ciocârlie în Revista Galileo Nr. 6: ne aflăm… nu știu unde ne aflăm, dacă suntem pe o altă planetă ori pe un Pământ dintr-un univers paralel… ne aflăm în orașul Bulikov, la 700 de ani distanță de un conflict devastator între Continentul ce seamănă cu un URSS stăpânit de zei și restul țărilor lumii, între care se diferențiază Saypurul, un imperiu cucerit de Continent, dar care a reușit, nu se știe cum, să găsească o cale să-i omoare pe acești zei atotputernici și să-i îngenuncheze astfel pe continentali. Iar acum sosește în Bulikov Shara Thivani, însoțită de gigantul Sigrud, pentru a ancheta moartea misterioasă a unui învățat saypurez ce studia niște manuscrise misterioase la universitatea din Bulikov (am uitat să menționez că în momentul în care divinitățile continentale au fost ucise au dispărut instantaneu și toate clădirile minunate construite de acestea, lăsând în urmă doar scările care duceau la ele, de unde și denumirea de Oraș al Scărilor).

La cinci ani distanță de povestea din City of Stairs are loc povestea din City of Blades: Shara Thivani, devenită Komayd, este prim ministru, iar generalul Turyin Mulaghesh, eroina din asediul Bulikovului, despre care se afirmă că este un atroce criminal de război, o femeie cinică și arțăgoasă care o ajutase foarte mult pe Shara în ancheta ei, s-a pensionat și trăiește netulburată pe domeniul ei, unde bea toată ziua vin de proastă calitate și reflectă la greșelile trecutului. Numai că pensionarea ei mai trebuie să aștepte încă aproape două luni, întrucât s-a descoperit că din hârtiile ei de pensionare lipsește tocmai această perioadă. Așa că trebuie să se întoarcă la arme: în Voortyashtan, unul din cele mai strălucitoare orașe din vechea perioadă de glorie a Continentului, așezat la malul mării, la gura de vărsare a unui râu. Numai că acest râu a fost blocat atunci când au dispărut clădirile construite de divinități, iar acum golful format la gura de vărsare este drenat de niște macarale uriașe. Iar Turyin trebuie să descopere unde și de ce a dispărut în condiții misterioase o agentă saypureză trimisă în Voortyashtan. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, pentru că odinioară Voortya, zeița ce întemeiase orașul care-i poartă numele, fusese una din cele mai puternice și mai sângeroase divinități ale continentalilor: zeița războiului, care târa după ea o sabie uriașă, cu care-i spinteca pe cei care nu i se supuneau. Iar cineva dorește acum, cu ajutorul unui ritual macabru, să o readucă la viață, pe ea și pe armata ei de Santinele. Trădări, aventuri, explorări într-un misterios Oraș al Săbiilor, călătorii transcedentale, o uriașă Santinelă reînviată ce distruge jumătate din Voortyashtan, un general care-i știa tot trecutul tenebros al lui Mulaghesh, tehnologii de mult dispărute, acum reapărute, și Sigrud împreună cu fiica lui, arhitecta responsabilă de drenarea râului ce va reînvia comerțul din și dimprejurul Voortyashtanului.

Robert Jackson Bennett a făcut cu genul fantasy, prin aceste două prime romane ale trilogiei The Divine Cities, ce a făcut China Mieville acum mai bine de cincisprezece ani cu trilogia Noul Crobuzon: a reinventat un gen ce părea că nu mai oferă decât cavaleri în armuri strălucitoare, dragoni și domnițe gata de salvat, plus eternele bătălii epice dintre bine și rău, și a scos de la naftalină weird-ul ce avea în urmă o istorie de vreo patruzeci de ani, dar pe care mai nimeni nu-l mai aborda. Ce a ieșit: un fermecător melanj de science fiction și fantasy grotesc, cu personaje care mai de care mai decrepite, dar de care te puteai apropia aproape imediat, fără să le bagi prea mult în seamă defectele. Și a ieșit una din cele mai extraordinare trilogii fantasy ale istoriei recente. Iar pentru cititorii anilor 2015-2025 a apărut Robert Jackson Bennett, care are cea mai bogată imaginație dintre toți scriitorii de fantasy din ultimii ani. Acum câțiva ani, cineva de la CititorSF povestea despre Zei Americani al lui Gaiman că este ceea ce ar fi scris Stephen King dacă ar fi abandonat clișeele prăfuite și i-ar fi venit peste noapte o idee genială. Ei bine, lui Gaiman i s-a cam dus imaginația de pe vremea când scria probabil cel mai bun roman fantasy al începutului de mileniu trei și cred că i-a transferat-o lui Bennett, numai că până acum lui i-au venit șapte idei geniale, nu una. Ce mi-a plăcut la cele două romane ale seriei (și la American Elsewhere, un roman de o amploare care i-ar permite să devină un clasic al genului dacă ar fi un pic mai celebru – poate va primi recunoașterea pe care o merită odată cu viitoarea ecranizare pe care o pregătește BBC America) este, pe lângă extraordinara lume creată, că personajele centrale sunt personaje feminine: Shara în primul, Turyin Mulaghesh în al doilea, iar asta în condițiile în care lumea descrisă de Bennett este o lume încărcată de ură, de prejudecăți, de conflicte religioase sângeroase, de sânge, de copii măcelăriți și de oameni căsăpiți cu milioanele, însă stilul cinic, străbătut de umor fin, al autorului, plus măiestria cu care ține în frâu tensiunea până la final fac ca această serie să merite să fie așezată la loc de cinste între marile opere pe care le-a oferit literatura speculativă.

Posted by Liviu