Ce Citește Liviu 30: Caitlin R. Kiernan – Fată Înecându-se

Posted: Octombrie 13, 2015 by fansf in Lecturi, Recenzii
Etichete:, , , ,

11515328 23498145 25660470 Fată înecându-se

Caitlin R. Kiernan – Fată Înecându-se (The Drowning Girl, 2012) 370p., HC, Paladin, București, 2015, Colecția Fantasy/Paladin Black Pocket, Trad. Flavius Ardelean, Red. Florentina Hojbotă

Premii: Bram Stoker, James Tiptree Jr.

Nominalizări: Nebula, Locus Fantasy (Locul II), World Fantasy, Mythopoeic, Shirley Jackson, British Fantasy.

Despre romanul acesta am auzit prima dată de la neobositul și entuziastul Tudor Ciocârlie, care a spus despre el că este cel mai bun roman fantasy al mileniului III. Nu l-am crezut pe cuvânt, căci trebuie să verific și eu un pic astfel de afirmații și, oricum, nu-mi venea să cred că un roman destul de subțirel ca număr de pagini ar putea să detroneze ce ocnsider eu cel mai bun roman fantasy al mileniului III, respectiv Zei Americani al lui Neil Gaiman (hmmm! ce coincidență, ambele sunt scoase de Paladin, or fi știind ei câte ceva). 

Dar, înainte să ajungem la concluzii, dacă Fată Înecându-se este cel mai bun roman al ultimilor ani și dacă-și merită căruța de premii și de nominalizări, să vedem despre ce este vorba în ea: India Morgan Phelps, zisă Imp (ce mai înseamnă și drăcușor), este o tânără americană schizofrenică din Providence, Rhode Island, SUA, ce nu se ferește să recunoscă acest lucru. Pentru că la fel a fost și mama ei, care a și murit în spital, și bunica ei, și mătușa ei. Deci este o moștenire de familie și fiecare s-a descurcat în felul ei, ducându-și povara în spate ani buni, cu stoicie. Nu e de mirare că nu prea au avut noroc în dragoste, iar Imp este destul de marcată de faptul că tatăl ei și-a luat lumea-n cap și le-a părăsit și pe ea, și pe mama sa, fugind unde-a văzut cu ochii. Iar Imp a rămas destul de marcată de această lipsă a unui părinte, iar una din grozăviile pe care le vom afla despre ea destul de repede este că are un caiet în care scrie metodele în care i-ar plăcea ca tatăl său să-și găsească sfârșitul. Și nu sunt nici puține, nici plăcute (puține n-au cum să fie, căci deja a ajuns la numărul 316, iar plăcute, ce să mai spun: Sper că tatăl meu a murit în urma unei boli venerice, după ce i-a putrezit scula, sună una dintre ele, iar ultima, cea de-a 316-a, este de-a dreptul terifiantă: Sper că tatăl meu și-a pierdut mințile și-a murit singur și speriat).

Dar terifiantă este toată exsitența lui Imp, de la un anumit punct încolo. Deoarece, deși pare destul de împăcată cu existența ei, căci are o iubită lesbiană pe care o iubește și care o iubește, merge la psiholog în fiecare săptămână, cu care discută tot felul de lucruri și care îi prescrie rețeta lungă cât un papirus egiptean de medicamente care-i țin schizofrenia cât de cât sub control, are un serviciu stabil, deși nedătător de satifacții materiale extraordinare, Imp are niște demoni ce-ți fac părul măciucă în cap, dacă ai timp și bună dispoziție să o asculți. Dacă nu-i dai prea multă atenție, pare destul de OK, dar dacă o întrebi ce părere are despre una sau despre alta, atunci să te ții. Iar după ce descoperă tabloul Fată Înecându-se al unui pictor pe nume Phillip George Saltonstall, din Boston, al cărui tablou, pictat în 1898, zărit într-un muzeu, începe să o obsedeze pe Imp, totul o ia la vale și viața ei începe să o capete o turnură din ce în ce mai tragică. Combinați asta cu schizofrenia ei (imaginați-vă că sunteți nu un geniu, ci cineva cu o inteligență peste medie, care e conștient că este peste medie  și care mai are ani buni de trăit în acest trup, dar al cărui creier sau minte sau trup se degradează încet, dar sigur; am cunoscut un asemenea om, iar acela a fost tatăl meu, care a rămas conștient de mintea sa, dar și de situația sa, fiind foarte bolnav, până în ultima clipă de viață; n-a fost deloc plăcut, nici pentru el, nici pentru cei din jur) și cu un alt eveniment, cel ce declanșează toată povestea aceasta: întâlnirea la ceas de noapte, pe marginea șoselei, cu o femeie goală-pușcă, tremurând în frigul nopții și nebăgată în seamă de ceilalți șoferi; iar Imp, fiind bună la suflet și un pic mai mult deranjată, o ia la ea acasă, așa, în costumul Evei, supărându-și la culme prietena.

Dar Imp nu se oprește aici, nu-și dă mâna cu femeia, Eva Canning pe numele ei, și-i urează drum bun a doua zi dimineață, ci devine obsedată de ea. Însă nu e doar vina ei, căci începe să aibă vise din ce în ce mai ciudate, care încet-încet se transformă în coșmaruri din ce în ce mai înfricoșătoare, care devin, la rândul lor, halucinații cu sirene, vârcolaci, femei ce intră în apă urmărite de monștri, iar în apă descoperă tot monștri, ce-i vor amenința (încearcă și să se sinucidă) și-i vor destrăma lent, dar inexorabil, viața.

Romanul se subintitulează O Autobiografie. Ar fi trebuit să i se spună O Obsesie. Sau O Posedare. Căci despre asta este vorba în acest roman cutremurător: despre o tânără aproape sănătoasă (v-am spus, are și ea demonii ei, pe lângă schizofrenie și o tulburare obsesiv-compulsivă), care în urma unor evenimente ce sunt mai mult sau mai puțin efectul acțiunilor ei, alunecă spre panta nebuniei și a autodistrugerii. Nu este un roman ușor și mi-a luat trei zile să-l citesc, deși are doar 370 de pagini (e drept, scrisul e nu mărunțel, ci chinuitor de mărunțel), însă scriitura bogată și încărcată îți solicită fiecare neuron și fiecare sinapsă din creier. Nici vorbă să-l consumi ca pe popcorn, cu un ochi la televizor. Nu, nici măcar nu trebuie să mai fii cu gândul la altceva, dar la nimic altceva, atunci când îi citești frazele ce nu sunt poetice, ci pline de o încărcătură emoțională pe care autoarea reușește cu brio să o transmită prin intermediul cuvintelor. L-am citit greu și nu l-am înțeles pe deplin, recunosc. Probabil că trebuie să-l mai citesc încă o dată, ba poate chiar de douăr ori, și probabil că nici atunci nu voi reuși pe deplin să înțeleg tot ce a vrut să transmită scriitoarea irlandeză ce spune că fiecare roman scris o consumă extraordinar de mult. O cred pe deplin. Ce nu înțeleg, însă, este de ce mai toate personajele trebuie să fie lesbiene, sau pe cale să devină lesbiene (am mai întâlnit situația asta într-o carte, care m-a enervat teribil: Râul Liniștit, al Nicolei Griffith). Rămâne o experiență de neuitat, pe care însă nu cred că o voi mai repeta.

Nu este cel mai bun roman fantasy al ultimilor ani, cel puțin nu în opinia mea, dar este un roman de referință, bine scris, plin de imaginație, plin de referințe culturale din toate domeniile (pictură, sculptură, literatură, lumea antică, geografie, mitologie, chiar și jocuri video), cu un personaj pe care ori îl iubești și te atașezi de el (n-a fost cazul cu mine, m-a enervat la culme aproape imediat), ori îl urăști și îl disprețuiești, cu o poveste horror ce începe să te sperie cam de la jumătate încolo. Multitudinea de nominalizări cred că este justificată; având în vedere că în 2012 a concurat cu Among Others, a lui Jo Walton (culmea, altă carte aflată în ograda Paladin, una ce va fi tradusă de moi), sau cu Osama, a lui Lavie Lithar, la World Fantasy Award, eu zic că s-a descurcat destul de bine, însă nu se ridică la nivelul concurenței, asta-i sigur.

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. Mikey spune:

    Pe mine nu m-a prins. E adevarat ca am facut greseala sa o iau cu mine in concediu, unde s-ar fi potrivit mai bine ceva mai „popcorn”. O sa-i mai dau o sansa la iarna…

    Apreciază

  2. kyodnb spune:

    eu nu am gasit, pina acum, o povestire la Kiernan care sa-mi placa 😀

    Apreciază

    • Tudor spune:

      Pe mine nu ma entuziasmeaza Abercrombie, pe voi Kiernan. Nu-i bai. E loc berechet pentru toata lumea 🙂

      Recomand nuvela ei The Dry Salvages:
      „Three centuries in the future, though much of Earth has been crippled by war, pollution, and catastrophic climatic change, man has at last traveled to the stars and even found evidence of at least one extraterrestrial civilization. In a bleak and frozen Paris, at the dawn of the 22nd Century, an old woman is forced to confront the consequences of her part in these discoveries and the ghosts that have haunted her for almost fifty years. The last surviving member of the crew of the starship Montelius, exopaleontologist Dr. Audrey Cather struggles to remember what she’s spent so long trying to forget – the nightmare she once faced almost ninety trillion miles from Earth.”

      Apreciază

  3. milosdumbraci spune:

    si eu as fi fost surprins sa fie mai buna decat Zei Americani, pe care am citit-o de trei ori cu acelasi entuziasm si mi-am convertit si toti prietenii la Gaiman-ism cu succes 🙂 Totuși e greu de numit cea mai buna fantasy, pentru ca nu e tocmai fantasy, ci mai degraba… nu stiu, slipstream mitologic? Ceva unic, oricum.

    Apreciază

  4. michael spune:

    a mai avut o nominalizare: British Fantasy Awards 2013 — horror novel (August Derleth Award). deci au fost două premii și șase nominalizări.

    Apreciază

    • Liviu Szoke spune:

      @Michael: Mulțumesc pentru precizare, am corectat.
      @Miloș: în lipsă de altă încadrare, căci e greu de încadrat (a luat inclusiv premiul Bram Stoker, pentru roman horror, plus o nominalizare la International Horror Guild Award), merge și fantasy; e drept că nu e nici fantasy clasic, cu elfi, zâne sau dragoni și domnițe de salvat.
      @Tudor: așa este, gusturile diferă; n-am spus că nu mi-a plăcut, ci doar că nu m-a dat pe spate și n-am cum să-l consider cel mai bun roman fantasy al ultimilor ani.
      @Kyo: ție îți place Peter Newman, care mi-a plăcut destul de mult, dar care mai are clar de lucrat și care n-are pic de profunzime. E prima mea întâlnire cu Kiernan, poate alte cărți sau povestiri or să-mi placă mai mult, mai ales dacă abordează teme diferite.
      @Mike: aceeași greșeală am făcut eu cu Apocalipsa, de Stephen King, pe care am citit-o când lucram în Anglia și mi-a luat vreo patru luni. Eu zic să-i mai acorzi o șansă, totuși, la iarnă, când ai mai mult timp și dispoziție pentrun un astfel de roman.

      Apreciază

  5. […] Ce Citește Liviu 30: Caitlin R. Kiernan – Fată Înecându-se […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s