Ce Citește Liviu 26: Șerban Andrei Mazilu – Anotimpul Pumnalelor

   

Șerban Andrei Mazilu – Anotimpul Pumnalelor (2015) 346p., TPB, Crux Publishing, București, 2015, Colecția Fantasy Nr. 2

Despre primul volum publicat de Șerban Andrei Mazilu am scris acum vreo doi ani, în ianuarie, atunci când autorul a reușit, zic eu, o performanță remarcabilă: aceea de a publica direct în limba engleză un roman fantasy excelent scris, plin de idei și acțiune, la o editură din SUA. Timpul a trecut, autorul s-a maturizat, a ajuns la concluzia că până și romanul său scris în engleză ar putea fi transpus în draga noastră limbă, apoi s-a pus iar pe scris, de data asta în limba română, a înființat o editură împreună cu partenera sa, Andreea Sterea, pentru ca, în 2015, la a patra ediție a târgului de carte SF & Fantasy Final Frontier de la București, editura Crux să iasă pe piață cu nu mai puțin de cinci cărți.

Cartea despre care voi vorbi în continuare se numește Anotimpul Pumnalelor și a benefeciat de o copertă de Ionuț Bănuță, are 346 de pagini și este un trade paperback tipărit pe o hârtie albă, de cea mai bună calitate. Este un fantasy sumbru și plin de imaginație, cu personaje care de multe îți fac pielea de găină doar prin simplul lor fel de-a fi. Pentru că se petrece într-o lume sumbră, decadentă și nemiloasă, la fel sunt și personajele care populează această lume. Arhipelagul Voss se zbate într-o mizerie perpetuă cauzată de politicieni corupți și nemiloși, care umblă doar după ciolan (parcă aș descrie România zilelor noastre, mai puțin crimele, care nici alea nu sunt departe) și care au devenit maeștri ai intrigilor sângeroase în goana lor după putere. Beneficiază și de aportul unui împărat lipsit de vlagă și de ambiție, care crede că la picioarele palatului său impunător totul e numai lapte și miere și că toți supușii săi nu se răscoală pentru că sunt fericiți cu traiul pe care îl duc.

Nu e chiar așa, pentru că insulele ce alcătuiesc arhipelagul sunt conduse cu mâini de fier de baroni (era să spun locali, dar iar lăudam clasa politică), iar cadrul natural e dătător de fiori la rândul lui: o lume medievală, dar cu mijloace tehnologice mai degrabă apropiate de cele de după revoluția industrială a aburului. Poliția și siguranța națională sunt ajutate din greu de un fel de roboți însuflețiți, iar sectele religioase sunt care mai de care mai sângeroase și mai avide după putere. Singura care pare mai de Doamne-ajută este cea care se închină Zeului Morții, Thanos, cel care vrea suflete, suflete și iar suflete. Iar pentru ca această sectă să vegheze asupra supușilor ei, a înființat Ordinul Asasinilor, cei care veghează asupra orașului unde se petrece mare parte din acțiune, un fel de supereroi demenți, cu puteri augmentate prin ritualuri sinistre. Iar atunci când însăși siguranța națională și stabilitatea imperiului sunt amenințate de un complot greu de imaginat, pus la cale de o intrigantă depravată de nivel cosmic, care-l omorâse și pe ta-su în drumul ei către ascensiunea politică, și de conducătorul Bisericii, un vierme obez care nu se gândește decât la munți de bani și de mâncare și la copilași fragezi cu care să se distreze înainte de-ai ronțăi pentru a-și atisface nevoile morbide, cine e cel mai potrivit să intervină? Sau cine sunt singurii capabili să salveze situația?

Un roman fantasy modern, scris cu vână de către cel mai promițător tânăr scriitor român de fantasy din noul val. Spun asta pentru că dacă ai ignora numele de pe copertă după ce-ai închis cartea, nu ți-ai da seama de zona geografică din care provine autorul. Pentru că Șerban Andrei Mazilu a trecut peste momentul Crux și a ajuns la momentul Anotimpul Pumnalelor, care are personaje puternice, chiar și cel feminin nelăsându-se mai prejos decât cele masculine, care are intrigă solidă, o lume cu un decor exotic, mirifiant și decadent, care are tone de sânge și nenumărate gâturi sfâșiate de pumnale, care are chiar și sufletul cinic al unui criminal ucis prins în lama unui pumnal. Și a scris un roman care pune întrebări legate de rolul religiei în viața omului, despre cât de moral sau amoral se comportă cel care o enormă cantitate de putere în mâini, despre cât de corupătoare este puterea aproape nelimitată. Se poate să fiu acuzat, blamat sau înfierat că sunt superficial, cu standarde joase sau aservit, dar, în opinia mea, este cel mai interesant roman fantasy citit de mine vreodată, scris de un scriitor român. Abia aștept să-i zicem continuarea, pentru că de fapt va fi un roman a cărui acțiune se petrece în același univers, al Arhipelagului Voss, pe care autorul a promis-o înainte de lansarea oficială a Anotimpului Pumnalelor de la Final Frontier din martie. De reproșat i-aș reproșa cele câteva greșeli de redactare/scriere, abuzul de pumnale șuierânde și fontul bătrânicios și îmbâcsit cu care au fost scrise titlul de pe copertă și din interiorul cărții. A, și să nu mai intru în detalii despre copertă, știu cei care au realizat-o și care au acceptat-o mai bine decât mine la ce s-au gândit.

Posted by Liviu