Noi sintem romani!?

Posted: Mai 1, 2012 by fansf in SF

Si a fost Euroconu’ si ce daca?Am pierdut pe mina noastra, nu avem Eurocon in 2014 in Romania ci va fi in alta parte.Ma intreb retoric cu ce am gresit de nu avem parte de recunoastere,sa fie din cauza ca SRSFF a fost insotita de ARCASF? Ma mai intreb oare de ce societatea asta care isi zice si romana ca promoveaza sefeul si fantasiul romanesc de calitate si valoare atunci cind nici membrii ei valorosi nu sint promovati, exemple fiind Liviu Radu,Sebastian A.Corn,Stefana C.Czeller,Veronica Mircea,Dan Dobos, etc, este cu adevarat cea care trebuie sa ne reprezinte?? De ce nu s-a insistat cu MIHAI DAN PAVELESCU ca traducator,are peste 300 de carti traduse(da, nu cascati ochii asa este!) si a luat unul polonez, mi-e ciuda si mi-e tare greu. As vrea din toata inima sa schimb lucrurile dar oricit ma zbat nu reusesc. Mai am putin si o iau razna de oftica ,am citit atitea proze romanesti de valoare ca diamantele incit pina si soarele paleste,pina si din membriii SRSFF iau proze de citit cu adevarat de valoare.De ce autorii straini sint mai apreciati decit cei romani?Imi puteti spune?

Ce au aia si nu avem noi?!

Later edit: De ce cumparatorul cere roman nu proza scurta?De ce cumparatorul cere autor strain ?

Anunțuri
Comentarii
  1. Vero spune:

    Toate ca toate, numai razna să n-o iei! Că oftica asta oricum n-ajută la nimic! 😛
    Ca să nu mai spun că avem nevoie de fani SF cu mintea-ntreagă! 🙂

    Apreciază

  2. Nice McLean spune:

    pe surse: Cata BG a vandut voturile romanilor la irlandezi, cerand voturi pentru LR, care nu mai apuca; tot romanu e comeciant acum

    Apreciază

  3. CCAM spune:

    PROMOVARE

    @Nice McLean – prea putini stiu ce inseamna a fi comerciant cu adevarat

    Apreciază

  4. Adevarata afirmatia lui CCAM. Raspunsurile la intrebarile din postare sunt simple: strainii au in plus PUBLICITATE. Mai mult decat atat, ei fac publicitate cui trebuie, in timp ce noi inca defilam cu Ion Creanga si Marin Preda (nu contest valoarea scriiturii celor doi autori nationali, desigur, insa asemenea subiecte nu vor aduce niciodata literatura romana in atentia cititorilor, that’s for sure). In strainatate se studiaza la scoala (si la facultate – pt ca NU sunt considerate carti pt copii si tineret) Dr Jekyll si Moby Dick. Noi nu il studiem pe Liviu Radu, deocamdata. Cat despre roman nu proza scurta, e normal. Oamenii vor personaje de care sa se ataseze, si te imprietenesti mai usor cu cineva pe care il stii de 5 ani decat cu cineva pe care il stii de 3 secunde. Pe scurt, mai multe pagini inseamna mai mult atasament pt personaj. Q.E.D. Si cititorul roman va cauta scriitori romani cand va auzi de ei la TV, sau cand va vedea afisul cu ei in statia de metrou. Nu inainte.

    Apreciază

    • sandybook spune:

      Foarte mult adevar in ceea ce spune Oliviu Craznic. Scriitorul roman contemporan nu este promovat, iar cel de SF&F cu atat mai putin, deoarece genul fantastic in general, la noi, este considerat facil. (Nimic mai fals, daca luam in considerare cantitatea de imaginatie pe care o presupune SF&F fata de literatura asa-zis realista.)

      Elevilor li se baga pe gat clasicii literaturii in general, ceea ce nu este neaparat gresit, dar nu li se ofera si alternativa moderna; literatura universala nu se face decat la clasele de filologie in liceu, si asta in clasele 11-12 (adica atunci cand elevului nu prea-i mai arde de citit altceva decat ce e in programa, pentru ca-l asteapta bac-ul), in loc sa se studieze in gimnaziu si in cursul inferior al liceului, la toate profilele. Apoi se intreaba lumea de ce e societatea romaneasca suprasaturata de agramati si semidocti (pai daca nu-s obisnuiti sa citeasca de mici!).

      In ceea ce priveste literatura care implica fantasticul, singura data cand este luata in considerare este in clasa a IX-a, cand apare in programa ca tema de sine statatoare (Lumi fantastice), dar nu are caracter de obligativitate.

      Tu te intrebi de ce nu citeste lumea literatura SF&F romaneasca, dar fii pe pace, nu se citeste nici de-aia straina (cu mici exceptii)!
      Problema lecturii (a lipsei acesteia, de fapt) la adolescentii romani si nu numai este o mai veche durere de-a mea. Scuze pentru spatiul mare ocupat si, eventual, pentru unele incoerente in discurs, dar tind spre asa ceva cand sunt suparata 😀 (iar despre acest subiect as putea vorbi continuu o saptamana si as muri de inima rea :D).

      Apreciază

  5. impricinatul spune:

    Zau ca imi pare rau pentru acest esec…. Zau ca imi pare rau pentru MDP, poate cel mai „infipt” personaj in ceea ce inseamna munca dedicata SF-ului, zau ca imi pare rau si de ceilalti care meritau, poate, ceva mai mult decat nesfarsite dezbateri in paginile electronice ale fanilor SF
    Si, ca sa inchei cu lamentatiile, zau ca imi pare rau pentru felul in care literatura non-mainstream e receptata la noi acasa.
    Din interventiile de mai sus, constat ca STIM cam care ne sunt metehnele. Ele nu tin, in mod special, de fandom. Ca exista varii opinii si tendinte in SF-ul romanesc, chiar conflicte, nu e neaparat un lucru rau. Fundamental, concurenta ar trebui sa duca la un oarece progres. La noi, insa, nu se intampla asa. De ce?
    S-o luam pe rand.
    1. In Romania exista inca notiunea general acceptata de guru cultural. N-o sa le amintesc numele, le stiti. Acesti guru locali impregneaza cu prejudecatile lor sistemul de valori general, iar prejudecatile lor ne invata ca exista numai O SINGURA literatura valabila, eventual cea de extractie franceza sau germana, ca tot ceea ce este arta si vine de dincolo de Canalul Manecii si de Atlantic sunt lucrari usurele, secundare etc. Asta este paradigma culturala romaneasca, iar eaq depinde de limba straina pe care au invatat-o actualii culturnici, adica cei care, printre altele, si-au facut cadou unul altuia Editura Politica la inceputul lui 90. Dar, sa revin.
    2. Aceiasi guru culturali alcatuiesc un fel de partid care stabileste cine merita si cine nu merita sa fie inclus in… hm… panteonul local. O sa iau un exemplu nonSF, Rodica Ojog-Brasoveanu. Cand s-a apucat sa publice, i s-a spus: mai, dar tu scrii prea bine (!!!!!!), esti sigura ca vrei sa scrii politiste? ROB a zis ca da, vrea sa scrie politiste, drept pentru care i s-a raspuns: Vai, ce pacat! Acum, vei ramane in literatura doar ca o mestesugara a policier-ului si nu ca o mare scriitoare.
    Exemplul de mai sus ne arata paradigma in care functioneaza acesti guru locali, paradigma care imparte literatura in genuri serioase si genuri de divertisment. Ei sunt cei care impart pozitiile literare, ei centreaza, ei dau cu capul si tot ei sunt cei care tin cont de studiile celor care publica. De cate ori n-ati vazut autori tari pe bune, dintre romani, care nu sunt bagati in seama doar pentru ca n-au studii de specialitate, recte filologia? Dar, aceasta situatie este consecinta unui anume mod de a gandi, care mod de a gandi a facut-o pe o distinsa doamna, Alina Mungiu, sa-i considere pe ingineri ca incapabili de a genera cultura si neimportanti in peisajul social. Noi avem vocatia filozofiei inalte si a verbigeratiei cu ifose, uitand ca textele serioase ale literaturii au ca scop si mijloc probleme mult mai simple, care tin de „banala” natura umana. La noi, daca un text nu se ridica pe culmi de gandire hegeliana sau a la Barthes si daca nu te impotmolesti in speculatii postfreudiene, inseamna ca faci literatura de doi bani, numai buna de citit pe tren.
    3. Lectura (si deja nu mai discutam doar despre Ro) este desueta. Se citeste din ce in ce mai putin, ca astea-s vremurile. Ca sa inventezi o populatie citita, trebuie s-o faci prin programe educationale. Pe vremuri, am avut prieteni si colegi care proveneau din familii care nu aveau nici un fel de legatura cu lectura, dar care, odata intrati in scoala, gaseau un mediu care ii incuraja sa citeasca. Exista un set de modele atragatoare care aveau legatura cu arta. Exista sistemul cenaclurilor, SF sau nonSF, exista un anumit fel de a te raporta la literatura, exista o baie de informatie literara in care functionai. Acum, nu mai e asa. Singura posibilitate de a recapata acele valori este de a schimba raportul cu literatura (nu numai cu literatura, dar despre ea vorbim) prin jucarea acelui set de valori dupa care plangem. Are cineva interesul, insa, de a schimba acest raport? Are cineva interesul, insa, de a genera o populatie care sa fie in stare sa gandeasca cu propria-i minte? In definitiv, a lectura, a citi, te inzestreaza tocmai cu aceasta capacitate, de a analiza, da a da valoare lucrurilor din jur, de a stabili prioritati etc – iar societatea, nu doar cea romaneasca, nu mai are aceste interese de la componentii ei. Nu aveti senzatia ca ne indreptam spre o proletarizare a absolventilor de universitati, de pilda? Da-le sa citeasca, iar ei vor incepe sa-ti puna intrebari, dar asta creaza probleme.
    Sa revenim la Eurocon, insa.
    4. Ca sa faci un Eurocon la tine acasa e nevoie de bani si de organizare. Ca sa ai bani si organizare e nevoie, cel putin, de un grup de initiativa. Pe vremuri, grupul de initiativa era statul – asa am facut Eurocon in 94, de pilda, asa am avut CPSF, Almanahuri etc. Ne place, sau nu, situatia data o sa ne impiedice sa organizam vreun Eurocon. Imi vine sa zic: bine ca n-am castigat gazduirea Euroconului, ca riscam sa ne facem de ras.
    Of, am scris prea mult, imi cer scuze…

    Apreciază

  6. lunateca spune:

    in primul rand romanii sunt subapreciati cam in toate domeniile, asa ca era de asteptat…

    Apreciază

  7. lunateca spune:

    de ce cumparatorul cere roman nu proza scurta…sincer eu prefer romanele…cu cat sunt mai groase cu atat mai bine=))

    Apreciază

  8. Nicu spune:

    Una din probleme si cred ca cea mai mare problema este ca se citeste foarte putin la noi in tara. Inca din cand invatam sa citim invatam alte multe prostii care nu prea ne folosesc. Dar nimeni din invatamant, sau doar foarte putin profesori, spun ca elevii sa citeasca. Cel putin eu am avut o singura profesoara care ne ‘batea’ la cap cu asa ceva si aceea doar o luna a predat. Aici mai e ceva. Aproximativ toti parintii vor note bune de la elevi, ceea ce pe mine ma enerveaza. O nota o obtii facand o meditatie cu profesorul care iti preda acea materie, avand un profesor care nu prea mai vede si spune ca tu raspunzi dar defapt a raspuns altcineva, mergand in excursia organizata de acel profesor, copiind sau chiar invatand. Dar aici toata lumea stie cum invata majoritatea elevilor. Dupa scoala ramai cu foarte putine.
    A doua problema e ca dupa ce ca sunt putini oameni care pot schimba ceva, nu numai scriitori pentru ca mai avem si viitori savanti, nu sunt apreciati la noi in tara. De ce ? Cred ca ne-am obisnuit cu insuccesul. Dar din cate stiu chestia asa e la noi ereditara tocmai de la daci. Eu stiu ca dacii nu s-au aliat cu triburile germanice(dacii le puneau romanilor mari probleme). Cu o asemenea alianta toata istoria ar fi fost schimbata, nu mai ajungeau romanii sa aiba un asemena imperiu. Toate geniile noastre ajung in alte tari pentru ca doar acolo ajung sa fie recunoscuti in mai mult de 2 tari, sa zicem 3.

    Am mai vazut ca se vorbea de clasici. Mie imi convine ca ii facem la scoala, doar ca eu ii fac doar pe cei romani. Nu e nimic cu asta. Dar hai sa bagam si altceva, si mai combinam putin de acolo cu putin de acolo.
    Si inca ceva. Noi, romanii, nu ne cumparam scriitorii. Si unii care citesc au pretenii ca cei romani sa fie daca nu mai buni ca cei de afara cel putin la fel de buni. Dar cumpara ei scriitorii romani ? Avem o Andra Pavel care e inca la liceu si deja si-a facut debutul. Hai cu toti sa incepem sa cumparam scriitorii romani, de orice varsta, din orice perioada, dar mai ales pe cei contemporani. Doar asa putem scoate ce e mai bun de la ei, unii deja scot ce e mai bun fara sa scoate cine stie ce bani.

    Apreciază

    • Oliviu Craznic spune:

      Nu cred ca se citeste putin – ia arunca un ochi pe Goodreads, cred mai degraba ca se citeste conform modei. Iar moda o impune, cum mai spuneam, promovarea, ori, pt cei care se doresc mai putin comerciali, acei guru culturali, ceea ce nu e deloc mai bine.
      Avem autori romani senzationali (si nu doar de SF si F, ci si in genuri adventure, policier) din toate generatiile. Ai pomenit de liceeana Andra Pavel, cu ale ei policier/thriller. Tot liceana e Raluca Baceanu, cu fantasy si gothic horror. Tot foarte tinere mai sunt Catalina Fometici si Narcisa Stoica. Urcand cu generatiile, ajungem la Stefana Czeller, Marian Coman si Ciprian Mitoceanu, apoi la Cotizo Draia, Ona Frantz, Costi Gurgu, Florin Pitea si Ana Maria Negrila, si putem sa ne intindem pana la maestrii absoluti Liviu Radu, Michael Haulica, Sebastian Corn, Dan Dobos, Mircea Oprita etc. Iar din urma, ii avem pe Vladimir Colin, pe Leonida Neamtu… Chiar AVEM ce citi la romani daca vrem. Carti cu personaje puternice si pline de actiune. TOTAL diferite de ceea ce s-ar putea crede daca ne-am lua strict dupa manuale si dupa marii scriitori romani contemporani peste care dam la televizor. Carti adevarate, cu poveste solida, nu simple eseuri-jurnal ori incercari rurale. Doar ca tre sa afle lumea de ele…

      Apreciază

      • Jen spune:

        Probabil o sa ma linseze Nicu, dar mie foarte, foarte putini scriitori romani mi se pare ca se pot compara cu cei straini (cei faimosi, evident). E o chestie normala, in definitiv – noi avem 30 cu totul, americanii au de ales dintre cateva mii… dar am citit cam 75% din cititorii de pe lista ta si jumatate din ei nu m-au impresionat cu nimic, si nu i-as recomanda vreunui prieten strain ca reprezentativi pentru literatura romana.

        Totul e subiectiv, desigur, dar poate ca si cititorii aia pe care ii viseaza sf-ul romanesc sunt tot asa de subiectivi si de carcotasi ca mine 😀 (Pe de alta parte, eu ma intreb si cum de il citeste cineva pe Greg Egan…)

        Apreciază

      • Oliviu Craznic spune:

        Corect, Jen – depinde mult si de gusturi. De exemplu, eu cred ca Dobos va placea fanilor John Brunner, Corn fanilor Herbert, iar povestirile cu vampiri ale Anei Maria Negrila fanilor Rice, dar asta e opinia mea. Pot spune ca am facut recomandari de genul asta prietenilor care nu aveau incredere in literatura romana, prin analogie, si rezultatele au fost cele pe care le anticipasem, cu mici exceptii. Dar eu imi cunosc prietenii si imi dau seama ce anume cauta ei la o carte, in timp ce, recomandand unui strain, e mai usor sa dai gres.
        In mod cert, avem mai putini scriitori de valoare comparativ cu strainii – din simplul motiv ca suntem si mai putini ca populatie. Si pt ca nu s-a cultivat la noi acest gen de literatura.
        Insa, in ceea ce ma priveste, consider ca in clipa de fata sunt mai multi autori romani buni decat straini pe piata din Romania. Asta e parerea mea. Daca e sa comparam clasicii, stam mult mai prost, deci per total pierdem detasat, dar dintre contemporani, nu cred ca pot enumera zece autori straini pe care sa ii pot citi. Chiar nu pot. Repet, nu ma refer la cei care nu au fost tradusi – citesc doar ocazional in engleza. Dar dintre hiturile de pe piata noastra, majoritatea imi apar cliseice suta la suta si lipsite de stil – zici ca citesti articole de ziar, nu carti.
        Only my opinion:). In arta, subiectivismul va fi intotdeauna rege.

        Apreciază

      • Oliviu Craznic spune:

        A, si sa mentionez totusi ca sa nu fie confuzii – autorii romani reprezinta un procent extrem de mic din lecturile mele. Tot din cauza chestiei cu proportiile – o tara da evident mai putini autori decat toate celelalte tari din lume la un loc. Insa cartile bune pe care le-am descoperit in ultimul timp au fost fie de autori straini vechi, fie de autori romani. Sunt si multe netraduse care m-ar tenta, dar pana una, alta, nu le pot lua in considerare avand ce citi in romana. Dintre contemporanii straini, pot spune ca m-au convins Alastair Reynolds, Michael Stackpole… si nu multi altii. Sunt alti cativa pe care ii citesc cu placere, avand un stil superb, dar ale caror povesti, pt mine, nu sunt satisfacatoare, avand goluri uriase, scene care strica actiunea ori personaje fara substanta introduse printre personaje misto, astfel incat la final raman cu un gust amestecat, gen Ce misto putea fi cartea asta, pacat ca a dat-o in bara cu treaba aia.
        Si gata, ca m-am intins mai mult decat era cazul:). De gustibus o stim cu totii:)

        Apreciază

      • Jen spune:

        Pe mine cativa ani lucrati prin edituri m-au convins sa nu mai cumpar nici un roman tradus, in afara de cazul in care traducatorul e cineva „testat” de mine personal… trist, dar adevarat.

        Apreciază

      • Oliviu Craznic spune:

        @Jen – si aici te inteleg, au fost cazuri in care m-a enervat atat de tare traducerea, incat mi-am luat originalul in ciuda faptului ca evit sa citesc in engleza. Dar uneori nu ai de ales:)

        Apreciază

      • Jen spune:

        Alegerea mea e in engleza sau deloc… ma descurc in cateva alte limbi… mai trist o sa fie daca o sa vreau sa citesc ceva de vreun chinez 😛

        Apreciază

      • Oliviu Craznic spune:

        Jen, sa stii, chineza e mult mai usoara decat pare – daca te uiti cu atentie, vei vedea ca au o singura litera, doar ca o asaza in diverse pozitii. Odata prinse combinatiile, nu mai e nici o problema – si, in general, combinatiile in sine nu sunt decat rezumate ale literei respective.

        Apreciază

  9. impricinatul spune:

    Un argument pentru scriitorii romanii clasici de SF: a incercat cineva, recent, sa citeasca romanul „Pretul secant al genunii”, de Adrian Rogoz?
    Ia faceti aceasta incercare! Macar titlul ar trebui sa agate – e absolut genial dupa mine…

    Apreciază

    • Oliviu Craznic spune:

      Da, si eu consider titlul genial. Deodata, inevitabilul de Leonida Neamtu mi se pare iar o carte de autor clasic superba si cu un titlu superb – chiar daca nu e SF pur, mie personal placandu-mi mai mult la ea elementele horror – mi s-a parut teribil de infricosatoare cand am citit-o (de mai multe ori…), in special scenele cu demonul care se temea de urletul omenesc, dar ale carui victime erau prea speriate ca sa urle… Din SF romanesc clasic pur, Babel de Vladimir Colin e pur si simplu incredibila. Iar cartile care m-au convins pe mine sa citesc SF si fantasy romanesc la greu sunt Imperiul Marelui Graal:) si Drumul spre Vozia.

      Apreciază

    • Jen spune:

      Mie titlul imi spune ca e un roman pretentios si plicitisitor 😛 Poate n-am dreptate, dar judecand doar dupa titlu eu n-as pune mana pe cartea asta.

      Apreciază

      • impricinatul spune:

        pretentios, poate… dar, plictisitor?!
        e un titlu smecher. are doua antiteze, una de timp (secant vs. genune, stiintific vs, arhaism), alta de sens (pret vs. genune), la care se adauga o ambiguitate semantica (cum adica, pret al genunii?), basca sugestia ca genunea, adica un gol (sa fie chiar haos acolo…?) ar avea o semnificatie.
        din numai patru cuvinte, rogoz baga o gramada de carlige, tensiuni etc.
        in fine, de gustibus et coloribus….
        oricum, cartea nu e plicticoasa. e o pledoarie interesanta pentru opozitia dintre joc si realitate. si daca mai pui faptul ca jocul luat in discutie e sahul…
        Oricum, ma pregatesc de un text de-al lui Rogoz din 1955. Uite ce tiltu de nuvela SF a gasit: „Inima de ciuta”.

        Apreciază

  10. Oliviu Craznic spune:

    Uite si o lista cu romane romanesti SF, dark fantasy etc. de-a dreptul spectaculoase si de valoare internationala, daca tot m-ati starnit cu discutii despre autorii romani:)
    Liviu Radu, Optiunea
    Sebastian Corn, Imperiul Marelui Graal
    Dan Dobos, DemNet
    Costi Gurgu, Retetarium
    Ona Frantz, Sfasierea
    Ciprian Mitoceanu, Amendamentul Dawson
    Danut Ungureanu, Asteptand in Ghermana
    Andrei Aldea, Drumul spre Vozia
    Vladimir Colin, Babel
    Florin Pitea, Gangland

    Apreciază

  11. lunateca spune:

    vazand aceste titluri…imi dau seama ca nu stiu aproape nimic de literatura romana sf&fantasy…..nu am citit decat clasici si ce am avut in programa scolara in materie de carti scrise de autori romani…sincer m-am axat numai pe autori straini cand e vorba de carti sf&fantasy 😦

    Apreciază

    • Oliviu Craznic spune:

      Pai poate te razgandesti si mai incerci si romani. Crede-ma, desi probabil nu iti vor placea toti, vei gasi sigur printre ei unii care sa iti placa la nebunie.

      Apreciază

      • lunateca spune:

        in mod sigur o sa citesc….problema e ca nu prea stiu ce carti ar merita

        Apreciază

      • Oliviu Craznic spune:

        Din cauza subiectivismului inerent, nu stii pana nu incerci. Care sunt autorii tai straini preferati? Ca sa incerc sa iti recomand ceva in ton.

        Apreciază

  12. lunateca spune:

    Dan Brown, Roberth Jordan, George r.r. Martin, Rachel Caine, Lili St. Crow, Becca Fitzpatrik, P.C. Cast, Garth Nix, Cassandra Clare, Laurrell K. Hamilton, Suzanne Collins, Charlaine Harris, Kelly Armstrong….sa nu uit preferata mea Anne Rice….sincer nu sunt o persoana mofturoasa, citesc tot ce imi cade in mana.

    Apreciază

    • Oliviu Craznic spune:

      Pai atunci – daca nu esti mofturoasa – ar trebui sa ii incerci pe toti din lista:)
      Mai concret, pt ton GRR Martin iti recomand Imperiul Marelui Graal, Sfasierea si Retetarium, pt ton Rice iti recomand Cantecul zorilor de Ana Maria Negrila, pt vampiri ceva mai romance iti recomand Stefana Czeller Cerneala si sange. Cred ca daca incerci una dintre astea 5 nu vei fi dezamagita. Sa nu intelegi gresit – nu SEAMANA cu cele straine. Ci sunt comparabile ca si calitate, tematica, personaje, stil etc. Originalitatea lor insa e evidenta, fiecare autor punandu-si amprenta asupra operei intr-un mod care sigur o sa iti placa.
      Ma rog – am insa aceeasi mentiune ca la Jen. Este posibil – chiar dca nu probabil – sa nu fii totusi de acord cu mine citind aceste carti. De aceea nu te repezi, ia doar una, incearca, si daca ti se pare ca am dreptate mai ia si din celelalte. Daca ti se pare ca gusturile noastre nu coincid deloc, nu mai iei, asta e – cel mult ai pierdut 20 lei sau cat a fost cartea respectiva, nu e nenorocirea pe pamant, tinand cont ca poti descoperi ceva minunat, ca cealalta fatza a monedei.
      Si zi-mi dupa aia ce impresie ti-au facut recomandarile mele. Sunt realmente curios ce parere o sa ai.:) Keep in touch:)

      Apreciază

      • lunateca spune:

        titlurile sunt interesante, o sa le cumpar, mor de curiozitate sa vad cum sunt…:D

        Apreciază

      • Jen spune:

        Uite, eu nu-s de acord cu tine 😛 Sfasierea si Retetarium nu m-ar duce in veci cu gandul la GRRM (Imperiul Marelui Graal n-am citit). In orice caz, lunateca poate sa le citeasca si sa isi formeze parerea ei…

        Apreciază

      • Oliviu Craznic spune:

        Pai, cum ziceam, parerile difera. Argumentele mele sunt asa, printre altele – la Sfasierea, e vorba de o lupta a numeroase grupari, nobili si case, pt aceeasi miza, intocmai ca in Song Of Ice. Atmosfera e sumbra, disperata. Exista anumite elemente care trimit la religie. Cartea e plina de actiune, cu personaje numeroase si bine conturate. Si, de asemenea, controversate. Actiunea e grandioasa. Au loc intrigi si tradari.
        Retetarium are o actiune mai degraba bazata pe intriga decat pe inclestari, aici distantandu-se de Martin ca ton, si mai putine personaje, dar are aceeasi atmosfera medievala dark, aceleasi obiceiuri si comportamente controversate, aceelasi ton sumbru al unei lumi violente in care, pe ici pe colo, lucrurile frumoase se lupta sa iasa la iveala:) De asemenea, Costi are aceeasi grija pt detalii si descrieri.
        Desigur, exista diferente semnificative intre Martin si romanii nostri – tocmai am zis ca originalitatea lor e evidenta.
        In ceea ce ma priveste, prefer oricand cele doua carti romanesti fata de epopeea lui Martin. Si nu din patriotism. Pt ca, de exemplu, la romanul politist consider ca inca nu avem pe nimeni de talia lui Holmes, iar la space opera, nu am reusit inca nimic comparabil cu Vinge. Dar la chestiile cu atmosfera medievala (fie ele sf, dark fantasy sau science fantasy), am reusit fara probleme.

        Apreciază

      • Jen spune:

        La fantasy, de acord, romanii se descurca foarte bine. La SF, pana acum doar Abatia mi s-a parut cu adevarat misto. Despre Retetarium sunt de acord… partial. Martin ma plictiseste fenomenal cu descrierile; ale lui Costi mi-au placut. Dar in rest… de la dark fantasy la epic e drum cam lung. Cartile sunt comparabile la capitolul calitate, dar la stil nu mi se pare ca au ceva de-a face una cu alta.

        (Poate ar trebui sa faca altcineva un post strict despre literatura SFF romaneasca in comparatie cu cea straina, sa nu mai aglomeram comentariile de aici :P)

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s