Bi-Interviu cu Narcisa Stoica si Catalina Fometici

Posted: Martie 24, 2012 by fansf in Interviu

Si a fost tirgul de carte Final Frontier editia a doua cu multe evenimente, lansari de carte si premii consistente iar cel mai remarcabil lucru a fost acordarea pentru prima oara a Premiilor FANSF. Multumim sponsorilor nostri ELEFANT.RO, LEDA, MILLENNIUM BOOKS si NEMIRA , invitatilor MICHAEL HAULICA,FLORIN PITEA si surpriza cea mai placuta  MIHAI DAN PAVELESCU  dar si participantilor si mai ales premiantilor care au participat la eveniment.Cu o afluenta de peste 1000 de vizitatori am avut prilejul sa ma reintilnesc cu prieteni dragi dar si sa cunosc noi prieteni, sa particip printre picaturi la dezbaterile despre cartea sf, despre scriitori si promovarea lor in tara si afara pentru ca avem scriitori extrem de talentati iar tinerii care vin din urma le tin isonul, as da oricind un scriitor strain pe un Liviu Radu, Michael Haulica, Sebastian Corn,Costi Gurgu, Doru Stoica,George Lazar, etc. Dintre scriitorii noi plini de talent si cu o puternica dorinta de afirmare, la tirg am intilnit s-am avut placerea sa povestim in tihna cu Catalina Fometici laureata Premiilor FANSF si Narcisa Stoica aflata la prima povestire aparuta pe hirtie Apocalipsa la Super-Oferta aparuta in GALILEO 4 de la care am luat primul  ei autograf. In rindurile ce urmeaza, asa cum v-am obisnuit in fiecare simbata, in premiera, un bi-interviu cu cele doua stele ale sefeului nostru romanesc in plina ascensiune.

NARCISA STOICA nominalizata la Premiile FANSF

VN. Cum ai inceput sa scrii? De ce SF&F si nu alt gen de literatura?

N.S.  N-aș putea să spun momentul exact când am început să scriu povestiri (de ce SF? fiindcă îmi place SF – ul, e pe sufletul meu, pur și simplu), dar știu de ce m-am apucat…

Într-o zi, Primul meu Cititor (cititorul pentru care scriu și acum, cititorul care contează, cititorul care îmi știe toate textele, cititorul ale cărui opinii le iau în seamă atunci când scriu o poveste, cititorul de dragul căruia m-am apucat de scris; nu, n-o să-i spun numele din buletin, eu știu bine cine e) mi-a zis c-aș face bine să-i scriu niște povestiri care să îl inspire și să-l facă să viseze. De atunci scriu povești, înainte de orice, pentru Primul meu Cititor.

VN. Debutul tau pe hirtie a fost povestirea ”Apocalipsa la Super-ofertă”, o poveste care mi-a placut tare mult si m-a impresionat, cum a fost ? Ce sentimente ai avut ?

NS.  Nu mi-a venit să cred! Nu de bucurie sau încântare, pur și simplu nu mi-a venit să cred c-o să se întâmple până n-am văzut un exemplar din revista Galileo 4. Vorbesc serios. Povestirea am scris-o în urmă cu vreo trei ani, i-am trimis-o lui Michael Hăulică (pentru o antologie care nici nu s-a mai făcut) și după aceea am încercat să uit de ea. Anul trecut, când Michael mi-a scris că vrea s-o publice în Galileo 4, am zis ok (cu bucurie, evident) dar, iarăși, bănuiam că pe masa lui de lucru sunt multe texte valoroase, iar Galileo e una singură, plus că numărul 4 a apărut și destul de târziu… Ce să mai, și acum, la o săptămână de când am intrat în posesia unui exemplar, îmi vine să mă mai uit odată la sumarul revistei, să văd dacă ”Apocalipsa la super-ofertă” mai e acolo. 🙂

 VN. Pentru cititorii interviului spune-ne citeva cuvinte despre tine si care a fost prima ta povestire care a aparut on-line si unde a aparut?

 NS. În revista electronică Nautilus, numărul din luna mai 2009 mi-a apărut prima povestire și se numește ”Interviul. De angajare” (http://revistanautilus.ro/povestiri/interviul-de-angajare). O scrisesem cu și mai mulți ani în urmă, pentru a-mi înveseli Primul Cititor, în perioada în care participa la diverse interviuri în vederea obținerii unui loc de muncă. Nu îmi mai amintesc de ce am trimis-o spre publicare. 🙂

VN. Dupa acest succes, debut pe hirtie si cu priza la public on-line, ce vei face in continuare? Care sunt urmatorii tai pasi?

NS.  Dress for success? Glumesc, deși, serios, nici până acum nu m-am hotărât ce-o să port la lansarea volumului pe care îl am în pregătire la Millennium Books. J

Ce să zic, aștept cu (ne)răbdare să-mi dau BT-ul pe volumul în cauză și, între timp, lucrez la o povestire (sau două?), ce se derulează în același univers ca și cel al volumului menționat mai sus. Intenționez să o/le public într-una din revistele on-line, astfel ca potențialii cumpărători ai romanului să-și facă o idee (doar o idee, da?) pe ce vor da banii.

După aceea, voi promova romanul cât o să pot de bine, voi scrie, voi scrie, voi scrie, voi publica… știi, voi face tot ce trebuie pentru a-mi construi o carieră în domeniul scrisului. Nu le știu chiar pe toate, dar învăț repede și-o să mă adaptez din mers.

 VN. In gradina Narcisei ce „flori” sunt ingrijite pentru cititori, aici ma refer la povesti(flori)? Fiindca a venit primavara cum arata buchetul de narcise?

NS. Poți să mă numești superstițioasă, dar nu-mi place să vorbesc despre textele neterminate (deși mai sus am vorbit, nu?). Dar pot să spun că am câteva texte scurte finalizate, gata redactate, care nu așteaptă decât publicarea. Stați numai cu ochii pe blogul moshului SF (vorbesc de viitorul foarte apropiat) și vizitați târgul de carte din luna mai (poate iese și romanul tot atunci, cine știe), și-o să aflați la ce mă refer.

VN. Ca aripa tinara a sf&f-ului romanesc cum vei lupta pentru promovarea tinerilor scriitori?

NS. Eu sunt mai mult adepta ”make love, not war” și nu-mi place nici să mă cert, cu atât mai puțin, să mă lupt J. De aceea, voi continua să scriu pe blogul meu recenzii despre (tinerii) scriitori români, voi continua să fac recomandări de lectură din scrierile lor (nu doar pe blog, ci și în viața de zi cu zi – nici nu vă imaginați câți oameni mă întreabă ce autori români să citească), voi anunța ori de câte ori am ocazia evenimente de profil (voi posta tot anunțul, complet! ați citit toți? când anunți un eveniment la care participă X oameni, cu Y prezentări, ori scrii tot, ori nu mai scrii deloc! altfel, cazi în păcatul dezinformării), voi scrie despre premiile SF …

VN. Ce te inspira? De unde iti vin ideile? Ce te motiveaza sa scrii?

NS. Inspirația, ca inspirația, vine când vrea ea, de unde vrea ea, stă cât are chef și pleacă exact când ți-era lumea mai dragă J. Cât despre motivație… scriu, după cum ziceam mai sus, pentru Primul meu Cititor. Îi scriu povești vesele când vreau să-l înveselesc, povești amuzante când vreau să-l fac să râdă… Mai bine mă întrebai ce mă motivează când public! Ți-aș fi răspuns: trimit un text spre publicare cu mâna pe tastatură și cu gândul la bani (hai și la cărțile pe care le oferă Nemira colaboratorilor). Desigur, sunt importante și reacțiile / comentariile cititorilor (și, spre bucuria mea, n-am primit comentarii negative până acum), dar cred că aici, vorba chinezilor, ”ai mare grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se îndeplinească”.

VN.Care sunt pasiunile omului Narcisa Stoica?

NS. În afară de citit și scris (nu doar SF)? Iubesc animalele – nu degeaba mi-am numit blogul  după cel mai drag bichon și muza mea – Cherie 

, alături, mai nou, de puii ei – Tina și Puck  :), și îmi place să îmi îngrijesc grădina. A, și întrucât Dunărea este la o aruncătură de băț de orașul în care m-am născut – Oltenița, vara obișnuiesc să merg la pescuit.

 VN.Care sunt autorii tai romani preferati? Dar straini?

NS. Cred că te referi doar la scriitorii de SF, că altfel, ajung să scriu ca George R.R. Martin (când face genealogia vreuneia din Casele conducătoare din Westeros) pagini întregi de nume și calități.

Încep cu scriitorii străini, într-o ordine aleatorie: Lino Aldani și Stanislaw Lem (i-am citit prima oară pe vremea când SF – ul era literatură de anticipație J), Isaac Asimov și Frank Herbert (pe care îi iubesc pur și simplu), Norman Spinrad (îl admir nespus pentru că și acum, la peste 70 de ani, după ce a trecut prin probleme serioase de sănătate, găsește puterea și energia să scrie, să publice și să se lupte cu editorii americani care îi refuză, în continuare, accesul pe piața de carte nord-americană, cu volume care, în alte țări, sunt best-seller. Îl consider un model pentru scriitorii de SF fiindcă reușește să se adapteze la timpurile în care trăiește – nu ignoră potențialul oferit de publicarea în format electronic și chiar a trecut la self-publishing cu ultimul său roman – ”Osama the Gun”, ba i-a făcut și trailer și l-a încărcat pe utube), Ursula K. Le Guin, Sir Therry Pratchet (deși, de când am aflat că a primit toate aprobările legale pentru ”sinucidere asistată” – suferă de Alzheimer -, nu mai pot citi un rând din romanele lui fără să mă apuce plânsul), Neil Gaiman și, desigur, George R.R. Martin – nu doar pentru ceea ce scrie (intrigă, personaje, decor etc.) ci, mai ales, pentru cum le scrie, pentru acele elemente de stil pe care le integrează atât de bine în țesătura poveștii încât, adeseori, cititorul nici nu-și dă seama că sunt acolo. E un adevărat profesionist al scrisului (și al marketingului, aș adăuga). Citiți-i povestirile cu atenție și-o să vedeți despre ce vorbesc.

Acum, despre scriitorii români de SF…

În primul rând, încerc să fiu cât mai informată cu ce se întâmplă pe piața de carte românească de SF, întrucât consider că, dincolo de plăcerea de a lectura și curiozitatea de a descoperi povești interesante și scriitori cu har, este ”obligația profesională” a oricui dorește să ajungă/ se pretinde scriitor SF, să-i citească pe colegii săi.

În primul rând, pentru că din orice carte ai ce învăța (cum să-ți îmbunătățești arta sau, dimpotrivă, de ce să te ferești), apoi fiindcă scriitorii trăiesc (și publică), fie că le place să recunoască sau nu, într-o economie de piață, bazată pe principiile concurenței, în care succesul se traduce prin capacitatea de a genera valoare-adăugată și a atrage capital. Iar cum o editură investește într-un autor, doar dacă ceea ce scrie se vinde, ca autor greșești enorm dacă nu faci tot posibilul să afli cu cine îți vei disputa un loc pe taraba cu cărți de la târgurile de profil, pe rafturile virtuale sau nu ale librăriilor, pe rândurile unui catalog de bibliotecă!

Pe de altă parte, am observat, mai ales la unii scriitorii ”seniori”, că fac un titlu de glorie din a afirma că nu citesc scriitori români, sau au o reticență (de neînțeles pentru mine) să recomande și autori (nu spun scriitori tineri căci încadrarea asta nu mi se pare chiar potrivită) care au publicat după anul 2000, să zicem.

Mi se pare trist și rușinos, pentru cineva care scrie și publică în limba română și, implicit, are pretenția să fie citit și cumpărat de cititori români, să afirme public că nu citește și nu-l interesează ce și cum scriu românii.

Întorcându-mă la întrebarea ta, încerc (încerc, da?) să fiu la curent cu tot ce publică scriitori români, atât online, cât și pe hârtie. Din lecturile recente, pur și simplu sunt entuziasmată de Doru Stoica și volumul său de debut ”Între bariere” (care și-a și adjudecat recent premiul Vladimir Colin pentru categoria proză scurtă fantastică). De la subiectele alese și modul cum le dezvoltă, până la scriitură, îmi place totul. Apoi, Costi Gurgu, Michael Hăulică (recent laurerat al premiilor Galileo pentru proză scurtă și aflat printre nominalizații pentru aceeași categorie la Romcon 2012), Marian Coman (pentru sensibilitatea poveștilor sale), Sebastian A. Corn (mi-a plăcut mult lumea creată în ”2484 Quirinal Avenue”) sau Liviu Radu (pentru harul său de povestitor). Oliviu Craznic, deși nu s-a lansat ca scriitor de SF&F, încet încet, se dă pe brazdă J. La el îmi place mai ales entuziasmul și energia debordantă cu care se implică și promovează lucrurile în care crede. Și el, ca și Ioana Vișan (care scrie bine nu doar în limba română ci și în engleză), Ștefana Czeller sau Cristian Mihail Teodorescu sunt nominalizați, la diverse secțiuni, la premiile Romcon 2012.

VN.In incheiere citeva cuvinte pentru fani si pentru cititori.

NS. Voi continua să scriu povești care – sper eu – să vă placă atât de mult încât să le citiți până la capăt, să le cumpărați, atunci când vor fi de cumpărat, să le așteptați cu nerăbdare, atunci când le-am terminat, dar nu publicat încă … Ce să mai, voi scrie și publica texte care să vă transforme timpul petrecut citindu-le în timp câștigat, și nu în timp pierdut.

O mențiune specială pentru Voicu Nicu – te asigur că ai un loc special în inima mea de scriitor, doar ești primul cititor care mi-a cerut un autograf, să nu mai spun, primul fan care – dovadă interviul de față – s-a interesat de ceea ce voi scrie în continuare. 🙂 Te îmbrățișez călduros!

A, și înainte să închei, țin să vă avertizez că dacă alegeți să credeți un cuvânt din ce spune un pescar sau pune pe hârtie un scriitor de ficțiune, o faceți numai și numai pe proprie răspundere.

CATALINA FOMETICI laureata a Premiilor FANSF

VN.  Cum ai inceput sa scrii? De ce SF&F si nu alt gen de literatura?

CF.  Primele încercări au fost în perioada liceului, pe la 15-16 ani. Începusem să ascult emisiunea domnului Ştefan Ghidoveanu, „Exploratorii lumii de mâine”; mă fascinau poveştile citite în cadrul emisiunii, şi mă gândeam… şi eu pot face asta! Aşa că am început să aştern pe hârtie ideile care mă bântuiau şi cărora nu le dădusem prea mare atenţie până atunci. Nu erau texte de cine ştie ce valoare, dar simţeam nevoia să le scriu. În ce priveşte genul abordat, nu mi-am bătut niciodată capul cu asta şi nu m-am chinuit să mă încadrez într-un anumit gen. Am o mare slăbiciune pentru magic, fantastic, supranatural, ocult, şi mereu am căutat aceste elemente în cărţile citite de mine. Presupun că acest lucru a influenţat, în mare parte, ceea ce scriu acum. Iar faptul că am terminat un liceu de filologie şi Facultatea de Litere m-a ajutat enorm.

 VN. Cum a fost la debut? Ce ne poti povesti despre prima povestire aparuta?

CF.  Am debutat în publicaţia online Gazeta SF (la sfatul domnului Oliviu Crâznic), cu povestea Oameni fără feţe şi, spre uimirea mea, am văzut că a fost primită foarte bine. Mărturisesc, nu aveam nici un fel de aşteptări, nu speram la nimic. Voiam doar să văd o reacţie, aşa, de curiozitate. Textul este un fantasy bazat pe un episod din istoria Angliei, şi anume execuţia Annei Boleyn, cea de-a doua soţie a regelui Henry VIII. Îmi place enorm acest personaj de când am vizionat filmul „Anne of the Thousand Days”, cu Genevieve Bujold în rolul principal, iar asta s-a întâmplat acum mult timp, eram copil de gimnaziu. Anne Boleyn a fost o femeie foarte modernă pentru vremurile acelea- frumoasă, inteligentă, stilată- şi prezenţa ei a avut un impact extraordinar la Curtea Angliei. Nu aş merge atât de departe încât să spun că e idolul meu, dar, cu siguranţă, mă inspiră mult. În povestea mea, am încercat să intru în pielea călăului Jean Rombaud, despre care istoria spune că a fost foarte zguduit de acest eveniment, şi să privesc lucrurile din perspectiva lui.

 VN.  Pentru cititorii interviului spune-ne citeva cuvinte despre tine si reactia ta cind ai fost anuntata ca esti unul dintre premiantii de la Premiile FANSF?

CF.  Ce-aş putea spune despre mine?… Sunt o tânără normală (zic eu) de 25 de ani, am terminat Facultatea de Litere şi Masteratul de Comunicare interculturală, am fost profesoară timp de trei ani, iar acum încerc să mă reprofilez, ceea ce nu este deloc uşor. Reacţia mea la aflarea premiului?… Am înţepenit în faţa calculatorului şi am zis „Îmi fac bagajele, trebuie să plec la Bucureşti.” 

VN. Dupa acest succes ce vei face in continuare? Care sunt urmatorii tai pasi?

CF.  În primul rând, o să încerc să finalizez nişte proiecte la care lucrez de ceva timp, dar despre care voi vorbi la momentul potrivit. Bineînţeles, voi încerca să public în cât mai multe locuri, să mă extind, să lucrez la texte mai mari. Sper ca, la un moment dat, să îi pot călca pe urme lui Salman Rushdie, dar sunt conştientă de faptul că trebuie să muncesc foarte mult pentru a ajunge la nivelul acela.

VN.  Cum a inceput pasiunea ta pentru SF&F?

CF.  După cum am spus mai sus, o mare influenţă a avut-o emisiunea „Exploratorii lumii de mâine”. Şi cred că prima carte fantasy pe care am citit-o a fost Castelul cu spiriduşi de Alexandre Dumas, am primit-o ca premiu în clasa I. Apoi am atacat Uimitoarea aventură a misiunii Barsac de Jules Verne şi O lume dispărută a lui Doyle; asta era în clasa a II-a. Mai târziu am devorat romane de aventuri, călătorii şi biografii, însă Dracula lui Stoker, poveştile lui Lovecraft şi Poe, dar şi Gerard Klein,  m-au hotărât definitiv să o iau în direcţia asta. În facultate am descoperit realismul magic prin Salman Rushdie şi Gabriel Garcia Marquez, acesta rămânând genul meu preferat.

VN. Ca aripa tinara a sf&f-ului romanesc cum vei lupta pentru promovarea tinerilor scriitori?

CF.  Având în vedere faptul că şi eu sunt un tânăr scriitor care are nevoie de promovare, pot spune că cel mai important lucru pentru un începător este o şansă. Şansa de a fi luat în seamă, de a fi publicat, citit, apreciat; şansa de a primi sfaturi constructive pentru a se perfecţiona. Abia după aceea se poate vorbi despre promovare. În epoca internetului, blogurile sunt armele cele mai eficiente atât pentru autopromovare, cât şi pentru promovarea altora. În ce mă priveşte, voi face tot posibilul să îmi ţin blogul (Părul Medusei) actualizat, să menţionez autorii nou-apăruţi în peisaj, să scriu cuvinte frumoase despre textele care îmi plac. Nu voi scrie niciodată ceva urât despre cineva, mi se pare un mod josnic de a atrage atenţia. Dacă pot ajuta pe cineva, o fac cu tot dragul. Dacă nu, atunci încerc nici să nu fac rău.

VN.  Ce te inspira?De unde iti vin ideile? Ce te motiveaza sa scrii?

CF.   N-aş putea spune că este ceva anume care mă inspiră. Uneori poate fi o melodie, alteori un fragment de discuţie, sau o persoană pe care am cunoscut-o. Povestea Doamna cu pisica albă s-a născut după ce părinţii mei, care au petrecut vacanţa la Moneasa, mi-au povestit despre o clădire abandonată şi înghiţită de pădure, dar de o frumuseţe care tăia respiraţia. Dracul din Bucegi şi-a început existenţa într-o excursie pe munte, într-o noapte petrecută în cortul în care zăceam cu febră după un accident. Sunt motivată de necesitatea de a scrie. Scriu pentru că trebuie să scriu. Scriu pentru că, dacă nu notez ceea ce îmi dictează muza, risc să nu mă pot concentra la nimic, să nu fiu atentă la ce se întâmplă în jur, să mi se spună de zece ori un lucru şi eu să nu-l aud. Fără nici un fel de exagerare, e ca o transă care mă paralizează şi mă izolează, pe moment, de lumea din jur. Mi s-a întâmplat să mă trezesc din somn, noaptea, să caut o hârtie şi un pix şi să mă descarc, pentru a putea dormi în continuare.

VN.  Care sunt pasiunile omului Catalina Fometici?

CF.  Pasiuni destul de normale, ca să zic aşa. Lectura, muzica şi desenul se află la loc de cinste; de asemenea, excursiile pe munte şi concertele rock sunt undeva foarte sus în top. Îmi plac rochiile medievale, bijuteriile de argint, pietrele semipreţioase, culoarea albastră, vinul roşu, ciocolata neagră. Ador pisicile, câinii husky şi caii spanioli (atâta timp cât nu dau cu copita). Am o mare slăbiciune pentru clădiri vechi, castele, ruine. Mă fascinează istoria, mitologia, cultura japoneză, bucătăria orientală. Îmi place marea.

VN. Care sunt autorii tai romani preferati? Dar straini?

CF.  Nu pot să spun că am un autor preferat. Mai degrabă îmi atrage atenţia o anumită lucrare, un detaliu stilistic. Îmi place mult lirismul lui Ionel Teodoreanu, atmosfera lui Eliade. Romanul Adam şi Eva de Rebreanu mi se pare unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată, dar alte romane ale lui mă lasă rece. Imperiul Marelui Graal al lui Sebastian A. Corn mi-a lăsat o impresie deosebită, la fel ca şi romanul lui Oliviu Crâznic, …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. De asemenea, sunt câţiva autori tineri şi debutanţi care scriu extrem de frumos, printre care Raluca Băceanu, Teodora Gheorghe, Alexandra Niculae, Aurelia Chircu. Dintre autorii străini, poate că Salman Rushdie este preferatul meu, încă nu am citit o singură frază scrisă de el care să nu-mi placă. Marion Zimmer-Bradley a făcut o treabă bună cu seria Avalon, iar Tolkien m-a ţinut cu sufletul la gură în timp ce citeam Stăpânul Inelelor. Stoker, Poe şi Lovecraft mi-au deschis apetitul pentru gothic, dar şi vampirii lui Anne Rice mi se par interesanţi. Alţii de menţionat ar fi Jules Verne, Umberto Eco, Dostoievski, Michael Ende cu a lui Poveste fără sfârşit, Michael Cunningham, Virginia Woolf, Paul Auster. În momentul de faţă citesc Cântec de gheaţă şi foc de George R. R. Martin, mi se pare o serie foarte reuşită.

VN.  In incheiere citeva cuvinte pentru fani si pentru cititori.

CF.  Vă mulţumesc din suflet pentru interesul acordat, mă simt extrem de onorată! Tot ce-mi doresc este să scriu din ce în ce mai bine, astfel încât să merit a fi citită şi apreciată. Citiţi în continuare SF & F, este genul literar cel mai complex şi cel mai vast, cu deschideri în toate direcţiile. Numai bine tuturor!

A relatat din fata tastaturii fanul de serviciu Voicunike. See ya!

posted by voicunike

Anunțuri
Comentarii
  1. […] – aici: https://fansf.wordpress.com/2012/03/24/bi-interviu-cu-narcisa-stoica-si-catalina-fometici/  […]

    Apreciază

  2. Oliviu Craznic spune:

    Tari autoarele astea doua:)

    Apreciază

  3. Michael Haulica spune:

    Da, mai. Cind or fi invatat ele sa fie scriitoare? Asa se raspunde, frate! Asa se face chestia asta!

    Apreciază

  4. uglybadbear spune:

    chapeau, mesdames.

    Apreciază

  5. catalinaf spune:

    Va multumesc frumos, domnilor! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s