Recenzii neserioase #02

Posted: Martie 15, 2012 by Schizoid in Lecturi

– Steven Hall  Amintirile Rechinului – parte Memento, parte Matrix, complet obositor. O lectura placuta, dar mult prea conceptuala.

– Bret Easton Ellis  Lunar Park – parte Californication, parte American Psycho, complet dement. O sursa excelenta de inspiratie pentru Alan Wake.

– Carlos Ruiz Zafon  Jocul Ingerului – o delicatesa gotica care, asa cum a zis si Alex, socheaza si incanta. De la mine primeste doar 4/5 datorita itelor incalcite si abuzului de supranatural ale finalului – pana atunci insa e perfectiune pura.

– Elizabeth Moon  Viteza Intunericului – un tratat despre normalitate si cutiile metaforice in care incadram persoanele din viata noastra. Mainstream si totusi mi-a placut – o surpriza placuta.

– China Mieville  The City & The City – l-am asteptat atata vreme, am citit atatea recenzii sclipitoare, si totusi e doar o dezamagire crunta, un rateu pe care l-am oprit putin dupa jumatate. Suna mai bine cand o spun in engleza: there was no fantasy, the case a boring procedural of typical historical fiction, the characters flat and paper thin, the dialogue stilted and terrible, the plotting tedious. What a waste.

 Stephen Deas • The Thief-Taker’s Apprentice – un YA fantasy aproape decent. Fura cu nesimtire de la Oliver Twist, omonimul, Fagin si Artful Dodger fiind luati cu totul din Londra victoriana si plasati intr-un mediu tipic domeniului (univers alternativ in epoca medievala, magie, spadasini si razboaie), aducand deseori si a The Way of Shadows a lui Brent Weeks. Desi incepe promitator cu aspecte dickensiene, se impotmoleste pe parcurs in cliseele tipice si oricat de mult ar incerca sa termine in forta, mai mult plictiseste. Daca poate fi o lectura incitanta pentru publicul YA, pentru toti ceilalti se dovedeste a fi complet banala.

 Jesse Bullington • The Sad Tale of the Brothers Grossbart – intotdeauna citesc minim 20% inainte sa-mi fac o opinie despre o carte. Pe asta am abandonat-o dupa nici 10%. Pana in momentul ala, cele doua personaje principale deja macelarisera cu sange rece o intreaga familie (tata, mama, doi copii mici, doi bebelusi) din pura placere, fara sa aiba vreo mustrare ulterioara de constiinta. S-ar parea ca nu sunt indeajuns de nebun incat sa-mi placa mizeria asta si sa ma atasez de cei doi psihopati.

Anunțuri
Comentarii
  1. […] între  Memento al lui Christopher Nolan și Jaws al lui Steven Spielberg, Cristi Schizoid l-a desființat, eu l-am admirat. Recenzie mai amplă tot în viitorul număr al Revistei Suspans. O mențiune […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s