Ce Citește Liviu 9 (6-14.02 2012) – Succint

Posted: Februarie 15, 2012 by fansf in Lecturi
Etichete:, , , ,

Suzanne Collins-Jocurile Foamei (Hunger Games I: The Hunger Hames, 2008) 308p., HC, Nemira, 2011, Colecția Suspans Nr. 208, Trad.  Ana-Veronica Mircea

Suzanne Collins-Jocurile Foamei: Sfidarea (Hunger Games II: Catching Fire, 2009) 318p., HC, Nemira, 2011, Colecția Suspans Nr. 209, Trad. Ana-Veronica Mircea

Suzanne Collins-Jocurile Foamei: Revolta (Hunger Games III: Mockingjay, 2010) 334p., HC, Nemira, 2011, Colecția Suspans Nr. 212, Trad. Ana-Vernica Mircea

Jocurile Foamei prezintă povestea lui Katniss Everdeen, o tânără de 16 ani, ce se luptă să supraviețuiască într-o Americă post-apocaliptică. America a fost distrusă de cutremure, incendii, inundații și războaie și se numește acum Panem. Panem-ul a fost divizat în 13 districte, toate conduse de mâna de fier a Capitoliului, prin intermediului Președintelui Snow. În urma războiului cu Capitoliul toate districtele au fost supuse, iar Districtul 13 a fost bombardat și distrus.

Katniss este membru al Districtului 12, district ce se ocupă cu mineritul (toate districtele au câte o ocupație: minerit, cherestea, agricultură, tehnologie etc.) și, în urma unei explozii în mina de cărbuni, tatăl ei moare și toate greutățile întreținerii familiei cad pe umerii ei. Acum trebuie să se ocupe de hrana familiei sale, alcătuită acum din mama sa (care suferise o depresie profundă și era tot timpul absentă) și din sora cea mică, Primrose, alintată Prim. Katniss se ocupă cu vânătoarea (activitate total interzisă de Capitoliu, care veghează asupra tuturor Districtelor cu ajutorul soldaților săi, Apărătorii Păcii) împreună cu prietenul ei cel mai bun, Gale Hawthorne (al cărui tată murise, de asemenea, în accidentul din mină, astfel încât întreținerea familiei căzuse pe umerii săi).

În fiecare an au loc Jocuriel Foamei, o întrecere extrem de sângeroasă, organizată de Capitoliu, cu scopul de a pedepsi Districtele pentru că se răsculaseră. Astfel, din fiecare District se aleg câte 2 tineri (băiat și fată, prin tragere la sorți) pentru a participa la Jocurile Foamei: o întrecere pe viață și pe maoarte cu un singur câștigător rămas în viață. În acest an, al 74-lea an de întrecere, ghinioniștii sunt Peeta Mellark, fiul brutarului (îndrăgostit în secret de inabordabila Katniss) și Primrose Everdeen. Katniss sare în față și cere să-i ia locul lui Prim, pentru că știa că surioara ei mai mică n-ar fi putut supraviețui întrecerii. Este acceptat și schimbul iar cei doi, Katniss și Peeta, pleacă spre Capitoliu pentru a fi pregătiți în vederea participării la Jocurile Foamei.

Aici sunt curățați, fardați, epilați, antrenați pentru a deveni ucigași perfecți. Fiecare cuplu de participanți din fiecare dsitrict (deci 24 de participanți) este antrenat de un îndrumător, un fost partcipant și câștigător al Jocurilor. Peeta și Katniss îl au îndrumător pe Haymitch Abernathy, câștigător al Jocurilor Foamei la ediția cu numărul 50, un bețiv, depresiv și depravat, mereu pus pe harță și permanent cu capsa pusă. Când toți concurenții au fost pregătiți cum trebuie încep Jocurile Foamei, un fel de Big Brother într-o arenă de dimensiuni imense, cu păduri, râuri, lacuri, peșteri și animale monstruoase, numai că este un Big Brother mortal-nu poate supraviețui nimeni decât un concurent. Pentru Peeta și Katniss pregătitori anul acesta sunt Cinna, un designer de echipamente pentru concurenți cu idei revoluționare (la propriu și la figurat), care o transformă pe Katniss într-o favorită a publicului (Katniss avea o broșă de aur de fata primarului, ce întruchipa o pasăre de foc într-un cerc de foc, numită Gaiță Zeflemitoare-păsări mutante, spioni ai Capitoliului, folosite de aceștia pebtru a afla planurile rebelilor în timpul războiului, acum inutile și abandonate în sălbăticie).

Surprinde sălbăticia și depravarea cetățenilor Capitoliului, care pariau pe concurenți, se transformau în sponsori ai acestora (le puteau trimite alimente, arme, orice era necesar pentru supraviețuire), niște ipocriți și depravați, care nu se sfiesc să urmărească cu sufletul la gură cum adolescenții (unii chiar copii de 12 ani, cum este Rue) se măcelăresc între ei, dar care, tot ei, spectatori miloși, nu se feresc să lăcrimeze și să sufere pentru idila dintre Katniss și Peeta (la ideea lui Cinna se hotărăște ca cei 2 să pozeze în cuplu îndrăgostit nebunește, ceea ce Peeta și mărturisește înainte de a intra în arenă). Acestea fiind spuse, să înceapă Jocurile Foamei, ediția 74.

N-aș putea continua fără a dezvălui mare parte din continuarea intrigii acestei cărți aproape superbe, plină de viață și de amărăciune (dezvălui doar că anul acesta se schimbă un pic regulamentul, permițându-se ca, în cazul în care supraviețuiesc 2 concurenți din același District, să rămână amandoi în viață), cum de altfel nu pot continua rezumatul fără a dezvălui intriga din celelate 2 urmări (citiți doar Trilogia, eu zic că merită, și nu mă entuziasmez când aud de intrigă care are ca eroi copii sau adolescenți, indiferent că e vorba de filme sau cărți), pot doar spune că în partea a doua lucrurile se complică, Jocurile Foamei trec la un next level, cu best of the best, iar în partea a III-a, ei bine, titlul spune totul.

Este evident că Suzanne Collins s-a inspirat din lumea antică (mai ales cea romană) când a creat această trilogie: întrecerile din Jocurile Foamei seamănă izbitor cu luptele pe viață și pe moarte cu luptele între gladiatori din arenel romane, populația Capitoliului este cel puțin la fel de depravată ca nobilimea romană (se îndoapă ca porcii, în timp ce populația Districtelor moare de foame, lucru remarcat cu amărăciune și de Katniss), cu diferența că acum dispun de tehnologie avansată, așa că își pot face peilea verde sau își pot grefa mustăți de felină (sunt totuși mulțumiți că li se dă pâine și circ), abundă numele antice (Cato-cel mai periculos concurent de anul acesta, face parte dintr-un District care făcuse o artă ucigașă din pregătirea pentru Jocuri; Sebecca-șeful creatorilor jocurilor de anul acesta; Plutarch Heavensbee-șeful creatorilor de jocuri din anul următor; Caesar Flickerman-prezentatorul spectacolului de prezentare a concurenților; Brutus-concurent la Jocuri în volumul 2; Fulvia; Messalla-ca personajul din celebrul roman ‘Ben Hur’ al lui Wallace etc).

Mărturisesc că personajul central al cărților, Katniss Everdeen, mi-a devennit destul de repede antipatic: mofturoasă, capricioasă, răzbunătoare, nesuferită, exploatatoare (dar poate este de înțeles să aibă toate aceste ‘calități’, când de la vârsta de 11 ani a trebuit să vâneze-apropo, este un arcaș perfect, cel mai priceput trăgător care participă la Jocuri-pentru a-și hrăni familia, iar acum trebuie să-și ucidă contracandidații pentru a supraviețui), antipatie dată, poate, și din cauză că am văzut pe IMDB că The Hunger Games, programat să apară în martie 2012, o are ca interpretă a lui Katniss pe Jennifer Lawrence, o actriță cu o față care pur și simplu ceva foarte enervant.

Ce i-aș reproșa autoarei este că nu prea a dat o explicație convingătoare asupra faptului că districtele au acceptat cu stoicism prigoana Capitoliului, care le-a răpit anual câte 2 copii ca pedeapsă că s-au răsculat și i-a pus să se omoare între ei cu sălbăticie. De acord, Capitoliul este puterea, are arme și soldați, dar cetățenii Districtelor sunt mult mai numeroși, de ei depind toate produsele necesare Capitoliului; de asemenea, este uimitor cum Președintele Snow taie și spânzură cum vrea el, execută oameni într-o veselie din te miri ce, mai ceva ca un dictator din lumea a treia, fără ca nimeni să nu i se opună.

Nu m-am putut abține să nu compar această trilogie cu Divergent al Veronicăi Roth (despre care am scris mai mult aici): lume post-apocaliptică în ambele, America transformată, lumea divizată (12 Districte în Jocurile Foamei, 5 facțiuni în Divergent), eroină adolescentă în ambele, întreceri (pe viață și pe moarte în Jocurile Foamei, dar se moare și în antrenamentele de pregătire în vederea acceptării într-una din facțiuni în Divergent), revolte în cele din urmă.

Interesantă mișcarea celor de la Nemira, care au publicat inițial această serie în format de buzunar în colecția Junior (deși ridică semne de întrebare dacă este o lectură chiar potrivită pentru juniori-eu cred că are cam multe morți violente, capete zburate, animale ucigașe, jocuri sângeroase și mortale), apoi au republicat seria în format Hardcover și au mutat-o în Colecția Suspans. Per ansmablu mie mi-a placut mult, nu este chiar o capodoperă, dar este cu mult peste lesturile care au invadat piața de carte (vampiri seducători, vârcolacă șarmanți, vrăjitoare adolescente care-și descoperă puterile fenomenale). Traducerea este perfectă, se vede mâna responsabilă a Anei-Veronica Mircea (așa ar trebui să arate toate traducerile), redactarea (nu știu cui aparține, Nemira o ține ascunsă privirilor publicului) la fel. Există și un blog dedicat în întregime universului creat în Jocurile Foamei, mai multe puteți afla pe blogul Jocurile Foamei. Nota mea-9!

Chelsea Quinn Yarbro-Nopțile Bestiei (Beastnights, 1989) 430p., MMP, Nemira, 2006, Colecția Suspans Nr. 40, Trad. Mihai Moroiu

Un roman uimitor, dens și întunecat, brutal și sângeros, cu un criminal monstruos, care ucide femei după ce le violează. Personajul principal al cărții este Aaron Holliman (foarte ironic acest joc de cuvinte: Holyman=om sfânt, când numai un sfânt nu este acesta), un fost combatant în războiul din Vietnam, anchetator al soldaților americani, prins și torturat groaznic de Vietcong, acum rămas cu sechele oribile, cicatrici enorme și coșmaruri nesfârșite. Celălat personaj principal este ajutorul de șerif Llewelyn Frazier, prieten al lui Aaron, familist convins, care se ocupă de anchetarea unor crime oribile asupra unor femei. Un criminal în serie atacă femei tinere într-un parc de lângă San Francisco; le ia prin surprindere, sare asupra lor, le mușcă și le violează, apoi le omoară, un criminal extrem de puternic și de nemilos (toate atacurile se desfășoară când plouă, și plouă aproape în fiecare zi).

Aaron are dureri foarte mari ca urmare a torturilor la care fusese supus în Vietnam (ancheta niște soldați americani care violau femei vietnameze, apoi le șantajau să le dea bani, dar fusese trădat vietnamezilor de chiar colegii săi, apoi acele femei fuseseră ucise, astfel încât și acum se simte vinovat pentru moartea lor) și urmează un tratament experimental sponsorizat de Asociația Veteranilor Americani, sub îndrumarea psihiatrului asociației, Michael Gilchrist, un doctor cu ochelari de cal, obtuz și refractar la tot ce-l înconjoară, convins că numai el are dreptate. Terapeuta și iubita lui, Mignon, este convinsă că acest tratament nu=i face bine, ba chiar îi înrăutățește situația, îl face nesuferit și violent, în loc să-l ajute.

Pe măsură ce trece vremea, se apropie Ziua Recunoștinței, apoi Crăciunul și Anul Nou, atacurile asupra femeilor se înmulțesc și devin din ce în ce mai violente, femeile nu mai sunt doar mușcate, ci de-a dreptul sfâșiate, semn că ucigașul își pierde din ce în ce mai mult controlul; Aaron devine din ce în ce mai nemulțumit și mai neliniștit, stările sale de rău se agravează când plouă și are accese de amnezie (starea lui o făcuse pe soția lui să divorțeze și, din cauza acestei stări, vrea să o îndeparteze pe Mignon, care chiar îl iubește și vrea să-l ajute cu adevărat).

Stările și trăirile sufletești ale lui Aaron sunt surprinse cu extrem de multă finețe, stări care fac relația acestuia cu Mignon și cu psihiatrul foarte tensionate; autoarea surprinde cruzimea umană sub toate aspectele sale, cruzime monstruoasă și de neînțeles pentru majoritate (torturile oribile și crude pe care le îndurase Aaron în război, atacurile violente și greu de acceptat asupra unor femei nevinovate și lipsite de apărare).

Autoarea, Chelsea Quinn Yarbro, mai este cunoscută la noi pentru primele 2 romane din Seria Saint-Germain, Hotel Transilvania (2006) și Palatul (2009), ajunsă acum la 25 de volume (un roman din serie, The Palace-1978 a fost nominalizat la World Fantasy Award) . Mi-a plăcut foarte mult această bijuterie de roman, violent, macabru și trist în același timp, psihologic și mă bucur că l-am câștigat la Concursul Săptămânal organizat de Revista Suspans, am descoperit astfel unul din romanele excepționale publicate la noi. Nota mea-10!

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. Nicu spune:

    Pentru jocurile foamei nota 9 e cea potrivita.
    In Divergent sunt 5 factiuni: Abnegatia, Eruditia, Candoarea, Neinfricarea si Prietenia.

    Am citit Next si mi-a placut, mai ales de Gerard.

    Apreciază

  2. Liviu spune:

    Ce sa-i faci, cand citesc chiar si o carte pe zi, mai uit din personaje, tu probabil le ai proaspete in minte. Citesc Koontz si in romana (Raurile Intunecate ale Inimii, Casa Tunetului, Masca, Ucigasi in Numele Domnului, Betia Sangelui), si in engleza (Demon Seed-foarte tare, Chase, Strange Highways, Darkness Comes).

    Apreciază

  3. […] de lectură foarte susţinut. „Ce citeşte Liviu?”, rubrica sa de scurte recenzii, a ajuns la episodul nouă, în care Liviu ia în vizor cărţi de la Nemira: trilogia Jocurile foamei a Suzannei Collins şi […]

    Apreciază

  4. Vero spune:

    Redactorul e trecut pe prima ediţie a trilogiei Jocurile Foamei (pe a doua nu o am). E vorba de Oana Ionaşcu pentru primele 2 volume şi de Oana Dumitrescu pentru al treilea. Iar tehnoredactarea le aparţine lui Alexandru Csukor şi Stelian Bigan (pt. Sfidarea)
    După umila mea părere, seria ar fi trebuit să apară în colecţia Nautilus, pentru că e SF, o distopie în toată regula 🙂

    Apreciază

    • Liviu spune:

      Eu am citit editia a doua, hardcover, a celor 3 romane si nu mai sunt trecuti redactorii, sunt trecuti lectorul (Ecaterina Derzsi pt. toate 3 volumele hardcover-nu stiu ce relevanta are) si tehnoredactorii: pt. Volumul I si III-Alexandru Csukor, iar pt volumul II-Cornel Alexandrescu. Despre redactori (care, dupa parerea mea, sunt cei mai improtanti dupa traducator) niciun cuvant. Si da, dupa cum am spus si in post, nu stiu de ce au pus aceste carti in colectiile Junior (au prea multa violenta, crime si maceluri), iar apoi Suspans…?Nautilus era cea mai potrivita colectie („Cartea Cimitirului”, a lui Neil Gaiman, a „incaput” in Colectia Nautilus).

      Apreciază

      • Vero spune:

        Recunosc că habar n-am care e rolul unui lector.
        Cât despre redactori, am văzut că destul de multe edituri au prostul obicei de a nu le pomeni numele 😦

        Apreciază

  5. 1976marius spune:

    asa cum traducatorul este undeva dar scris mic mic mic

    Apreciază

  6. […] Imperiului: fiecare satrapie are o specializare (cum am întâlnit, de exemplu, în trilogia ’Jocurile Foamei’ a lui Suzanne Collins, unde fiecare district avea specializarea sa precisă), de exemplu, Satrapia […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s