Concurs AMURG

Editura RAO este iniţiatoarea „Fenomenului Amurg“ în România şi a publicat seria completă de romane aparţinând autoarei Stephenie Meyer.După succesul răsunător al primelor trei ecranizări pe care ca si voi le-am asteptat cu nerabdare , a patra peliculă din serie, Saga Amurg: Zori de Zi – Partea 1, va fi lansată la nivel internaţional vineri, 18 noiembrie 2011. Fanii din România ai seriei Amurg vor participa la cel mai aşteptat moment al anului iar pentru un norocos a venit ziua vietii lui.Editura RAO impreuna cu blogul FANSF lanseaza incepind de astazi pina pe 18 noiembrie orele 24:00 un concurs care are drept premiu doua carti scrise de Stephenie Meyer:

Zori de zi

Zori de zi este un roman despre vampiri pentru tineri, scris de autoarea STEPHENIE MEYER și publicat pentru prima oară în SUA în 2008. Este al patrulea și ultimul roman din seria AMURG, și este împărțit în trei „cărți” sau secțiuni, prima și a treia carte fiind povestite din punctul de vedere al protagonistei BELLA SWAN, iar a doua fiind istorisită din punctul de vedere al lui JACOB BLACK.Romanul a vândut 1.3 milioane de exemplare în primele 24 de ore de la lansare, stabilind astfel un record pentru editura Hachette Book Group USA.

Cand il iubesti pe cel ce te omoara, nu iti ramane nimic altceva de facut. Cum ai putea sa fugi, cum ai putea sa lupti, cand, facand asta, il poti rani pe cel iubit? Daca viata este singurul lucru pe care il poti da, cum ai putea sa nu ti-o dai? Mai ales, daca ar fi cineva pe care l-ai iubi cu adevarat !Cand esti indragostita de un vampir, este in acelasi timp o fantezie si un cosmar, tesute intr-o realitate periculoasa pentru Bella Swan.Impinsa intr-o directie de pasiunea intensa pentru Edward Cullen, si in alta de conexiunea profunda cu varcolacul Jacob Black, a indurat un an tumultuos de tentatii, pierderi si certuri pentru a ajunge la ultimul punct de intoarcere. Decizia iminenta de a se alatura intunecatei dar seducatoarei lumi a  nemuririi, sau de a continua o viata normala de om, a devenit o amenintare de care se agata soarta celor doua triburi.Alegerea ei  a declansat  insa si o serie de evenimente ce vor avea, probabil, consecinte inimaginabile. Iar viata Bellei ar putea fi distrusa pentru totdeauna.

 Noua si scurta viata a lui Bree Tanner

„Întotdeauna am considerat NOUA SI SCURTA VIATA A LUI BREE TANNER ca pe o dedicatie speciala pentru fani”, a afirmat Meyer. „Au fost atât de pasionati de tot ce a însemnat seria Amurg !”. NOUA SI SCURTA VIATA A LUI BREE TANNER este povestea lui Bree Tanner, un vampir nou-nascut care apare pentru prima data în romanul Eclipsa, si a lumii întunecate  în care traieste. Nuvela relateaza marsul armatei vampirului nou-nascut împotriva Bellei Swan si a familiei Cullen, dupa întâlnirea lor memorabila.Bree Tanner abia daca-si aminteste cum era viata ei înainte de dobândirea acestor simturi puternice, reflexe supraomenesti si putere fizica coplesitoare.Viata de dinainte de setea neostoita de sânge… viata de dinainte de a deveni vampir. Bree stie ca traiul alaturi de tovarasii ei nou-nascuti are certitudini si prea putine reguli: pazeste-te, nu atrage atentia asupra ta si, mai presus de toate, sa ajungi înapoi acasa înainte de rasarit, altminteri vei muri. Ceea ce nu stie e ca viata ei de nemuritoare e pe cale sa se sfârseasca.Apoi Bree îsi gaseste un prieten neasteptat în Diego, un nou-nascut la fel de curios ca si ea cu privire la creatoarea lor misterioasa, despre care stiu doar ca e o ea. Pe masura ce descopera ca nou-nascutii sunt doar pioni într-un joc mult mai mare, Bree si Diego trebuie sa se hotarasca în cine pot sa se încreada. Dar daca tot ce stii despre vampiri se bazeaza pe minciuni, cum poti descoperi adevarul?

Asadar cele doua carti isi asteapta cistigatorul care va fi desemnat prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cum se numeste copilul Bellei Swan?

Fanii seriei Amurg deja pot găsi în librăriile din toată ţara toate titlurile care au fost ecranizate, inclusiv volumul Zori de zi din care a fost inspirat filmul care urmează să fie lansat.

Pentru fanii seriei Amurg pasionaţi de poveşti de dragoste dintre muritori şi creaturi fantastice care au citit deja toate romanele care formează această saga, editura RAO a pregătit o serie de colecţii similare. Până la finalul lunii decembrie puteţi găsi în librăriile partenere promoţii atractive pentru serii celebre ca de exemplu „Cronicile Casterilor“, „Nemuritorii“, „Fascinatie“, „Cronicile Lupilor din Mercy Falls“.

Va urez succes!

UP DATE:FERICITUL CISTIGATOR AL CELOR DOUA CARTI ESTE CRISS.

posted by voicunike

Autori Romani de SF: AUREL CARASEL

Deunazi rascolind prin biblioteca am dat de doua antologii care mi-au rascolit amintiri placute, „Timpul Eroilor” si „Alte Lumi, Alte Legende” dar si mai tare am fost impresionat de urmatoarea carte care va sa vina la editura Eagle in regia maestrului AUREL CARASEL, de fapt de fragmentul primit pentru publicare pe blogul FANSF, fragment care stirneste curiozitatea si pofta de a citi FANTASY romanesc.

Cartea se va numi POVESTI DE PE MUNTELE GOLIA iar imaginea de mai sus face parte din grafica povestii Piticul Dindin si cartea fermecata:

Acesta este un fragment de poveste. Un fragment al uneia din cele zece poveşti care alcătuiesc geografia mitică a Muntelui Golia, pe pantele căruia se deschid Porţile celor nouă Lumi ale Creaţiei Primordiale. De aici, au pornit spre fruntariile Lumii ielele, pricolicii, uriaşii, dragonii, duhurile, walkiriile, piticii, gnomii, magii, inorogii, hobbiţii, elfii, animalele vorbitoare, zânişoarele, precum şi alte fiinţe de poveste.
Cele zece poveşti sunt tot atâtea cioburi ale Lumii dintâi. Între cele două vârfuri semeţe ale Muntelui Golia, Zăganul şi Taiţa, se vor fi petrecut multe lucruri minunate, misterioase şi înfricoşătoare, despre care Lumea Oamenilor de-abia a început să afle.

Piticul Dindin si cartea fermecata

de Aurel Carasel

Fragment
(…)
Dindin se înclină până la pământ şi ieşi de-a-nderetelea din sala tronului. Mai-marele-slujitorilor îl conduse până la porţile palatului şi-i dădu un felinar, ca să vadă mai uşor pe unde păşeşte. Afară, ploaia începuse din nou să răpăiască pe acoperişuri, dar la han, în sala de primire, focul din cămin troznea cu putere, învăluind un trunchi întreg de copac şi făcând să sară stropi de untură din fripturile înfipte în ţepuşe. Pentru un grăunte de aur cât firul de nisip, hangiul le aduse în cameră la toţi trei bucăţi de carne prăjită, o pâine de secară mare cât masa şi o carafă de mied rece.
Cei trei îşi înşelară foamea, apoi piticul începu să le spună în ce fel a decurs întâlnirea cu împăratul Zorilă. Le povesti şi ce fel de înţelegere făcuse cu el şi-i întrebă dacă nu vor să-l însoţească în aventura în care se angajase, ca tovarăşi cu drepturi egale la aurul din desagă.
-Tu, băiatule, ne făgăduieşti nouă ceea ce nici tu nu ai încă, râse spiriduşul şi clătină din cap. Dar să fie aşa cum doreşti, pentru că oricum nu am ce să fac într-o noapte care nu se mai termină. Niţică mişcare nu strică, la atâta somn de moarte în care zace lumea asta.
Elful se mai gândi o vreme, în timp ce mesteca vârtos din pâinea de secară, pentru că neamul lor nu mânca defel carne, iar apoi dădu din cap, în semn că era de acord să-i însoţească.
-Păi, atunci, buna-cuviinţă cere ca să facem cunoştinţă cu adevărat, ca viitori tovarăşi de călătorie, mai ales că ea nu se va dovedi fără primejdii. Eu sunt, aşa cum am mai spus, Dindin din neamul Lumenor, al piticilor de pădure.
-Grimnismal, din neamul Fimafeng, spiriduş al luminii, se recomandă bătrânelul din spatele pipei. Să înţelegem din asta că l-ai minţit pe împăratul şi că nu ai omorât lighioana de pricolici, aşa-i?
-Vanir sunt, spuse elful cel blond, fără să mai aştepte răspunsul piticului. Din familia Elfilor de Miazăzi.
-L-am minţit numai puţin pe împărat, este adevărat, dar cred că ştiu unde se află, totuşi, astrele ascunse. Pentru că tot atât de adevărat este şi faptul că familia Lumenor se luptă de secole cu clanul Pricolicilor Negri, care trăiesc pe muntele Golia, şi că bătrânii noştri povestesc că unul dintre ei a fost plecat odată, tare demult, în lumea oamenilor, de unde a adus o ladă uriaşă de fier, bine ferecată, pe care a vârât-o în inima muntelui. Dacă este aşa, atunci acolo zac şi acum stelele, soarele şi luna de pe cerul acestei lumi, pe care noi va trebui să le aducem înapoi.
Terminară de băut miedul, fumară din tutunul spiriduşului şi se sfătuiră îndelung. Aproape de sfârşit, Vanir îşi frecă urechea ascuţită, ascunsă în spatele şuviţelor blonde de păr, şi spuse cu glas rar:
-Ne trebuie o călăuză.
-O călăuză? Pentru ce?
-Singur ai spus că dincolo de Valea Marelui Sar este o prăpastie nesfârşită, locuită doar de zgripsori. Că muntele Golia este capătul lumii şi că nicio fiinţă din Pădurea-Verde nu ar putea ajunge acolo.
-Aşa am spus, da, se arătă de acord piticul. Dar e foarte adevărat şi faptul că niciun locuitor din Pădurea-Verde nu a încercat asta, pentru că nu a avut nevoie. Şi unde să găsim noi o călăuză, care să ştie un alt drum către muntele Golia?
-În cetatea aceasta, trăieşte un om, al cărui străbun, Greuceanu, a urcat pe muntele acela şi a mai adus odată soarele, luna şi stelele, furate pe atunci de o familie de zmei. Dafin este numele lui şi, pentru că este sărac lipit, ne va duce în acel loc pentru o plată bună.
Căzură de acord cât să-l plătească, apoi se culcară şi dormiră duşi până la cel de-al doilea cântat al cocoşilor.
Dafin locuia într-o colibă, chiar lângă poarta de la apus a cetăţii. Era un bărbat înalt şi puternic, cu părul negru şi faţa acoperită de o barbă mare. Le-a ascultat păsul chiar în prag, s-a gândit un timp, apoi le-a spus că el nu fusese niciodată pe acel munte îndepărtat, iar firul drumului îl ştia numai din poveştile bunicului său. Dar că s-ar încumeta să-i însoţească până acolo, dacă ar fi existat chiar şi numai o umbră de speranţă, ca să aducă astrele înapoi, pe boltă. Aşa că îşi luă bâta din spatele colibei, legă uşa cu o sfoară şi îi însoţi înapoi la han, pentru ca tovarăşii săi să-şi poate lua de acolo lucrurile.
Când porniră către poarta dinspre răsărit, ploaia începu să şfichiuie din nou, aşa că Dafin le luă el toţi desagii la spinare, pentru ca să poată să se acopere cu mantalele de vreme rea şi să ţină pasul cu el. Şi merseră aşa până când socotiră ei că a venit vremea prânzului, apoi se aşezară la adăpostul unui copac uscat, făcură din mantale un acoperiş şi mâncară din pita şi din slana hangiului până ce se săturară. Când porniră din nou, ploaia se opri şi o geană de lumină cenuşie păru să se năzărească spre linia orizontului.
Şi iar merseră pe drumul acela plin de gropi şi de apă, mai glumind şi mai povestind fiecare amintiri din lumile de prin care veniseră. Când geana de lumină se făcu nevăzută, se traseră lângă un pietroi mare, se vârâră unii în alţii şi adormiră dârdâind de frig şi de umezeală.
A doua zi, mâncară în fugă şi porniră iar la drum. Dar după ce făcură câteva sute de paşi, omul cu felinarul o luă spre dreapta. Şi merseră până când ghiorăiturile burţilor le arătară că sosise vremea mesei. După ce le astâmpărară, Dafin se răsuci iar către dreapta şi luminiţa din faţă reapăru, mai puternică şi, parcă, sângerie.
În cea de-a treia zi, ea se transformă într-o vâlvătaie roşietică şi putură să stingă felinarul şi să vadă, în sfârşit, pe unde calcă. În ziua a patra, se răsuciră spre stânga, apoi din nou spre dreapta, iar lumina acoperi jumătate din cer şi îşi putură, în sfârşit, vedea feţele. Aproape de seară, ajunseră la marginea unei păduri uscate, care se întindea cât vedeai cu ochii. Hotărâră să se oprească şi să facă un foc mare, la care să-şi usuce hainele şi să îşi încălzească bruma de merinde ce le mai rămăsese pe fundul traistelor.
Când terminară cu treaba, se traseră mai aproape de vatră şi se puseră la taină.
-Mai avem mult de mers? întrebă Dindin, în timp ce se străduia să aprindă tutunul din pipă.
-De aici, povestea spune că musai să mergem numai pe poala pădurii, spre răsărit, iar acolo unde aceasta se lasă brusc spre apus vom găsi un drum lat, cu pavele din piatră, făcut de moşii unor uriaşi ce au trăit aici în străvechime. Drumul acela ne va scoate la poalele muntelui. Dar nu pot să ştiu câte zile mai avem de făcut până acolo. Singur Greuceanul, străbunul acela al meu, ar fi putut să ştie, pentru că, de la el încoace, nimeni nu a mai străbătut calea asta.
Grimnismal din neamul Fimafeng tuşi, îşi drese glasul şi i se adresă lui Dindin :
-Spui că neamul Lumenor s-a înfruntat adesea cu Pricolicii Negri. Trebuie să ne spui cum arată, ca să ştim cu cine ne vom lupta odată ajunşi acolo.
-Pricoliciul este un duh rău, întrupat în corpul unui om, acoperit de păr şi cu o coadă mare în dos. Se spune că s-ar fi născut din împerecherea necurată a oamenilor cu taurii-de-mlaştină. Nu are coarne, dar are gheare puternice, în stare să te despice în două, dacă te nimereşte. Umblă singuri şi numai noaptea, de aceea fură astrele lumilor pe care vor să le bântuie. Fug de lumina focului, dar nu poţi să-i alungi prea departe cu ea, pentru că se transformă în lupi şi dau târcoale locului, până ce se stinge focul şi te ia somnul. Te omoară şi-ţi mănâncă numai stomacul şi inima.
-Şi cum naiba a reuşit el să fure luna, soarele şi stelele de pe cer, dacă nu are aripi?! se miră omul. Când le-au luat zmeii, a mai fost de înţeles, pentru că ei aveau două perechi de aripi şi zburau iute şi înalt ca vulturii.
-Nu ştiu, ridică din umeri piticul. Eu am auzit de prădăciunea aceasta când am intrat în cetatea voastră.
-Vanir poate să răspundă la întrebare.
Elful îşi scărpină urechea dreaptă.
-Păi tu de unde ştii, că doar nu vei fi trăit pe vremea aceea!
Elful înclină din cap.
-Ba da. Dar eram foarte mic. Un elf poate să trăiască şi o mie de ani de-ai oamenilor, dacă nu este ucis în luptă şi dacă, din vreme în vreme, se întoarce în Alfheim, ca să-şi ia energie din pământul sfânt.
Tăcu o vreme şi-şi privi palmele albe ca laptele.
-Şi Vanir îţi răspunde la întrebare. Elfii au o ştiinţă secretă, numită Aesir, iar ştiinţa aceasta poate să răspundă la orice întrebare. Vanir a întrebat-o pe Aesir cum au furat pricolicii astrele din mai multe lumi şi a aflat răspunsul.
Spiriduşul trase un fum din lulea.
-Ei, cum?
-Există nouă lumi, pe acest pământ, dar adevărată nu este decât una, aceea a muntelui Golia, unde, la începuturi, s-au aflat rădăcinile a toate câte există acum. Elfii de la Miazăzi au trăit la început în Valea Marelui Sar, într-o lume numai a elfilor, aşa cum piticii din neamul Lumenor au avut teritoriul lor unic în galeriile din pântecul muntelui Golia. Apoi, a venit însă uriaşul Loki, care s-a bătut cu stăpânul elfilor, Nidavellir, şi în ura lui turbată a izbit tăriile cerului cu ghioaga şi a sfărâmat-o în mai multe bucăţi. Aşa au apărut celelalte opt lumi, care sunt reflexii ale primeia. Primul care a furat astrele dintr-una din astfel de lumi-oglindă a fost zmeul Veiovis, care a vrut să se răzbune, astfel, pe Împăratul Alb pentru că i-a ucis pe unul dintre fraţi. Apoi, au mai fost şi alţii care, cu ajutorul razei negre ţâşnite din ochiul mereu strălucitor al lui Loki, au stins strălucirea astrelor, iar cochiliile lor goale au căzut pe pământ şi au fost culese de hoţi şi duse în ţara lor pentru a fi ascunse.
-Cochilii de stele…! se miră piticul Dindin. Asta înseamnă că trebuie mai întâi să le găsim şi apoi să le lipim înapoi pe cer.
-Nu, clătină din cap Vanir. Este suficient să stingem raza neagră, ochiul care le ţine seci şi fără rost pe pământ, iară ele se vor ridica singure şi strălucitoare la locul lor. Pentru că ele nu sunt adevărate, ci numai imagini ale celor vii din singura lume reală.
-Şi pricolicii?
-Pentru ei avem ghioaga! râse gros Dafin şi o agită deasupra capului.
-Şi arcul meu ce nu-i greşeşte ţinta, adăugă elful.
-Iar spiriduşii cunosc multe vrăji, care pot să fie de folos într-o confruntare.
-Atunci, la culcare, pentru că mâine s-ar putea să ajungem în preajma muntelui şi se cuvine să fim odihniţi, hotărî Dafin şi se trânti pe crengile uscate din apropierea vetrei.
Când se sculară, vârful muntelui Golia strălucea în întuneric, ca şi cum ar fi fost acoperit de o pulbere sclipitoare de zăpadă. Îşi strânseră lucrurile, îşi potriviră armele, să le fie la îndemână, şi o porniră la drum, unul în spatele altuia. Primul era Dindin, cu o făclie fumegândă în mâini, iar şirul îl încheia omul Dafin, cu ghioaga pe umăr şi cu felinarul aprins la şold.
Calea se făcuse din ce în ce mai rea, iar printre dalele sparte, care-şi ridicau colţurile în sus, rănind degetele de la picioare, creşteau smocuri de iarbă-mare, cu frunze tăioase şi flori greu mirositoare. Trebuia să se sprijine unul pe altul, atunci când se împiedicau, şi să ţină aproape, ca să nu fie luaţi prin surprindere, în cazul vreunui atac.
Iar acesta veni, chiar când se opriseră pentru primul popas, la poalele unei coline, pe vârful căreia străjuiau, triste, ruinele unui turn solitar. Urlete izbucniseră din toate părţile, lugubre, şi se treziseră înconjuraţi de şapte pricolici, cu colţii sângerii ridicaţi către lumina sclipitoare de pe vârful îndepărtat al muntelui. Primul îşi venise în fire Dafin, care începuse să izbească cu putere în întunericul nopţii cu ghioaga. Apoi elful azvârli două săgeţi una după alta, mai înainte ca un pricolici să sară asupra lui şi să-l trântească la pământ. Dindin reuşise să scoată cuţitul din desagă şi se repezise la el, lovindu-l de mai multe ori în spate. Dar lama alunecă pe blana deasă şi nu ştiu dacă reuşise să îl rănească sau nu.
Apoi omul fu copleşit de trei trupuri mătăhăloase şi se rostogoli la vale împreună cu ele, icnind şi înjurând gros, iar piticul fu izbit de una din labele pricoliciului căzut peste elf şi azvârlit într-un pietroi. Icni şi simţi că-şi pierde răsuflarea. Crezu că acela va fi sfârşitul şi închise ochii, încredinţat că, în clipa următoare, va simţi colţii pricoliciului pe gât. Auzi însă pocnetul unei explozii şi vaierele răguşite ale dihăniilor. Când ridică pleoapele, lumina albă, strălucitoare, se stingea odată cu flăcările. Grimnismal răsucea o creangă în jărăgaiul roşietic şi mormăia cuvintele unei vrăji.
Pricolicii dispăruseră cu toţii. Vanir se ridică dintr-un salt şi îşi duse mâna la gât. Degetele i se înroşiră de sânge. Se sprijini de pietroiul lângă care aterizase piticul. Dafin nu se vedea nicăieri. Spiriduşul strigă de câteva ori după el, apoi renunţă şi se apropie să-i cerceteze pe cei doi. Îi pipăi coastele lui Dindin, apoi îi făcu elfului o legătură cu sare şi o aplică pe rană.-Pentru rana ta trebuie să aşteptăm să vină zorii şi să sperăm că vom ajunge la poalele muntelui. Numai acolo creşte volbura-trifoi, a cărei floare, numită “sângerete”, poate să dizolve balele otrăvitoare ale unui pricolici. O să te simţi cam rău, elfule, până când voi aplica tratamentul pe rană, şi n-o să mai ai putere să mergi. Va trebui să te cărăm în spate.
La scurt timp, îşi făcu apariţia şi Dafin, ocolind nişte tufe uscate de rogoz. Le spuse că a luat urmele de sânge şi că a găsit un pricolici mort printre ruinele turnului. Ca să fie sigur că nu se preface, îi zdrobise capul cu ghioaga, apoi îi despărţise capul de trup şi îl îngropase sub nişte pietre. Dar urmele de sânge duceau mai departe, în direcţia muntelui.

(…)
Astept impresiile si parerile voastre si va las sa va delectati cu lectura acestui minunat fragment.
posted by voicunike

Flacarile Cerului

Asteptata cam demult timp aceasta carte, iata ca editura Rao ne fericeste cu un nou volum din seria Roata Timpului de Robert Jordan, un autor de-a dreptul fenomenal cu aceasta serie, atit de celebra incit a ajuns la fel de faimoasa ca Stapinul Inelelor si cu tot atitia fani. Autorul pe numele adevarat James Oliver Pigney Jr.a inceput sa scrie din 1982 iar rezultatul este o serie iubita, hulita dar si adulata atit de fani cit si de critici.

 Cei Numiţi sunt liberi şi fac deja planuri pentru Marea Zi a întoarcerii, când Cel Întunecat va păşi din nou pe Pământ. Iar intenţiile şi intrigile lor au drept scop, inevitabil, capturarea Dragonului Renăscut.Elaida, de curând proclamată Supremă Înscăunată, conducătoare a femeilor Aes Sedai, de asemenea se gândeşte cum să-l captureze pe Dragonul Renăscut. Ea ştie că Cel Întunecat se va elibera, că se apropie Ultima Bătălie, iar Dragonul Renăscut trebuie să fie acolo pentru a-l înfrunta, altminteri lumea e sortită focului şi distrugerii.Ea trebuie să se asigure că el se îndreaptă către moartea care i-a fost profeţită. Iar Rand al Thor, Dragonul însuşi, ascuns în străvechiul oraş Rhuidean, aşteaptă clanurile războinice ale Aielilor să se ralieze sub flamura lui…

Roata Timpului este cea mai bine serie fantasy vinduta din toate timpurile cu peste 70 de milioane de exemplare, cei pasionati si nu numai pot cumpara si citi celelalte volume aparute la editura RAO

Ochiul Lumii, In Cautarea Cornului, Dragonul Renascut si Umbra Se Intinde

ROATA TIMPULUI se invirteste, Virstele vin si se duc, lasind in urma amintiri care devin legende.

Legenda trece incet in mit, dar pina si mitul e uitat cind revine Virsta care l-a creat.

Se pare ca soarele a inceput sa iasa din nori si ne zimbeste din nou ,noua celor pasionati de lectura si de carti F&SF. Fiti cu ochii pe blogul FANSF deoarece maine incepe unul din cele mai tari concursuri de pina acum si este sponsorizat de editura RAO.

posted by voicunike


					

Concurs: Doi intr-unul

Astazi se lanseaza la apa unul din cele mai ambitioase concursuri, un concurs in care doua edituri romanesti isi dau mina pentru a aduce in atentia cititorilor care vor participa doua carti speciale. Editura Nemira vine cu o carte la limita fantasticului si pune la bataie trei exemplare din cartea

Oberon Zell-Ravenheart – Cartea ucenicului vrajitor

Iata cartea pe care Merlin i-ar fi oferit-o tanarului Arthur… daca ar fi existat, fireste.

În Cartea ucenicului vrăjitor vei găsi numeroase informaţii, exerciţii şi instrucţiuni despre:

    • Cum să-ţi construieşti o baghetă magică;
    • Cum să-ţi compui propriile rune;
    • Cum să-ţi faci un minicadran solar;
    • Cum să alcătuieşti şi să foloseşti un arc cu săgeţi de foc;
    • Cum să creezi Calea Lactee;
    • Cum să-ţi urzeşti propriile amulete şi talismane;
    • Poţiuni pentru toate scopurile;
    • Cum să chemi duhurile şi să creezi efecte speciale;
  • Şi multe alte lucruri uluitoare…

Cistigatorii vor fi desemnati prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cum se numeste scoala de magie fondata de Oberon Zell-Ravenheart?

Deadline-ul este joi ora 24:00, succes!

Editura Millennium Books vine cu o carte care sintetizeaza gusturile cititorilor in materie de sf romanesc si ar fi tare pacat sa ratati o asemenea ocazie, este vorba despre

PREMIILE GALILEO 2011

Aceste premii au fost decernate prin votul cititorilor,  este o selectie de texte bazate pe valoare si calitate si reflecta gusturile publicului si optiunile cititorilor. Textele sunt foarte faine iar pentru cei care nu le cunosc sunt o buna ocazie de-a se intilni cu literatura adevarata.

Cistigatorul va fi desemnat prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cine sunt cistigatorii premiilor Galileo 2011?

Astept raspunsurile voastre cu specificatia pentru concursul la care participati. Deadline-ul este joi ora 24:00. Succes!

Later edit: Maine fiti pe faza cu un nou concurs surpriza!

UP DATE: Cistigatorii la concursul NEMIRA in urma tragerii la sorti au fost urmatorii: Catalin Maria, Inopia si Lunateca.

Cistigatorul  concursului MILLENNIUM BOOKS in urma tragerii la sorti este Alexandra Ioana Simon

posted by voicunike

Concurs CAPCANA MORTALA

Incepind de astazi demaram un nou concurs LEDA in care drept premiu este un exemplar din proaspat aparuta CAPCANA MORTALA de CHARLAINE HARRIS, o carte senzationala si care continua aventurile lui SOOKIE STACKHOUSE. Tot astazi pentru cei pasionati de serialul TRUE BLOOD este pe HBO sezonul 4, episodul 4: Sunt in viata si iau foc , vreau sa va spun ca este foarte misto serialul desi nu este dupa carte 100%, este pastrata esenta in afara de vreo citeva personaje care in carte nu apar deloc, va urez oricum vizionare placuta!

În Bon Temps e primăvară, iar pentru Sookie Stackhouse, o chelneriţă telepată, se va dovedi un anotimp în care i se vor dezvălui numeroase secrete… fapt care-i va schimba fundamental viaţa…Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martoră la un atentat comis cu o sticlă incendiară asupra barului în care lucrează, Merlotte’s. Bănuielile se îndreaptă imediat spre anti-teriantropii din zonă, însă Sookie suspectează altceva şi, împreună cu Sam, încearcă să descopere vinovatul… precum şi mobilul atacului.Dar lucrurile se complică. Cu toate că nu este capabilă să „citească” în mintea vampirilor, Sookie îi cunoaşte bine pe iubitul său, Eric Northman, şi pe „fiica” lui, Pam, şi îşi dă seama că aceştia complotează împotriva actualului lor stăpân. Treptat, şi Sookie este atrasă în această luptă… care se dovedeşte a fi mult mai grea decât ar fi crezut la început.Prinsă încă o dată în vârtejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie află că este doar un pion, la fel ca oricare alt om obişnuit… şi că pe tabla de joc a apărut o nouă regină…

Acţiune, poveşti de dragoste şi umor – o combinaţie prin care Harris a creat o lume pe deplin funcţională, cât se poate de apropiată de a noastră; fireşte, cu excepţia vampirilor şi a celorlalte creaturi supranaturale.

Totodata va invit sa nu ratati una din cele mai faine oferte facute de editura Leda si revista Bravo Girl, aruncati un ochi aici pentru edificare!

Concursul incepe de astazi si se termina luni seara la ora 21:00 iar cistigatorul va fi desemnat prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cum se numeste in original aceasta serie din care face parte si cartea Capcana Mortala?

Intre timp nu ratati lectura cartii (e misto si foarte tare!) EVE si fiti cu ochii pe blogul editurii, tocmai ce s-a anuntat aparitia unei carti foarte faina Shatter Me de  Tahereh Mafi ,detalii gasiti aici, si desi ard de nerabdare in curind la Leda va fi DIVERGENT, acusi acusi vedem ca apare!, o carte supermisto si excelenta pentru orice tip de gusturi.

UP DATE: Cistigatorul desemnat in urma tragerii la sorti este Bran Timea.

See you!

posted by voicunike

China Mieville

Cistigator  pentru prima data al premiului Hugo 2010, carte tradusa si la noi in romaneste de talentatul traducator Alex Nichifor

O carte care impresioneaza prin originalitate dar si prin dimensiunile epice ale povestirii, doua orase intr-unul singur iar ca o hirca a mortii apare si al treilea desprins din carnea celor doua orase.

O lectura necesara si recomandata!

Concurs NEMIRA: Ilion si Olimp

Acest diptic considerat de unii si pe buna dreptate, fabulos, face parte din lecturile esentiale pentru orice cititor. Lumea prezentata de DAN SIMMONS este din viitor dar un viitor in care rasa umana a inventat ce nici nu-ti trece prin cap desi suntem in lumea sf-ului iar despre cum se ajunge la aventura prezentata in acest diptic va las pe voi sa aflati dupa lectura cartilor. Va pot sufla insa un singur lucru viitorul este faurit dupa multitudinea de descoperiri stiintifice de ultima ora, revelatiile pe care le-am avut dupa ce am citit cartea m-au lasat cu gura cascata iar finalul este unul apoteotic.


Imaginati-va ca zeii Olimpului traiesc pe Marte si ca se deplaseaza in spatiu si timp prin teleportare cuantica. Cea mai mare placere a lor este sa priveasca razboiul troian. Si pentru a-i da mai multa savoare, ei trimit eruditi de pe Terra sa modifice cursul evenimentelor dupa bunul lor plac, pastrand totusi ca punct de referinta povestea lui Homer.Batalii grandioase, intrigi politice si amoroase, dialoguri savuroase, o fresca pasionanta in care se intrepatrund cu o mare arta elemente de space opera si mitologie.

Ilion este primul volum dintr-un diptic din care mai face parte romanul Olympos si a castigat premiul Locus Award in 2004.


Ilion v-a lasat intrebandu-va daca Dan Simmons va reusi sa dezvolte saga aceea colosala de razboi inter-temporal si hybris post-uman dintr-un viitor indepartat, sporindu-i dimensiunile, stranietatea si spectaculozitatea? Olimp este raspunsul. Ca o dovada a capacitatii SF-ului de a le ingadui autorilor sa gandeasca la o scara grandioasa, intr-un fel care n-a mai fost intalnit in literatura de la… sa recunoastem, Homer!, este greu de imaginat o propunere mai interesanta decat Olimp.” Asimov’s Science Fiction Magazine 

„Una dintre caile prin care trecutul ne informeaza prezentul o reprezinta naratiunile mitice transmise din generatie in generatie. Umanitatea evolueaza, dar la fel se intampla si cu miturile, iar Olimp este un exemplu excelent. Prin reluarea si recontextualizarea operelor lui Homer si Shakespeare, Simmons este foarte constient de faptul ca generatiile viitoare pot asista la revizuirile epopeilor din epoca noastra.” Interzone 

„Un maelstrom gigantic de personaje din istorie, mitologie si literatura, de fapturi dotate cu puteri vaste care se razboiesc atat unele cu altele, cat si cu muritorii, intr-un conflict care ameninta sa distruga sistemul solar.” Booklist

Ilion si Olimp desavarsesc reputatia lui Dan Simmons de maestru modern al SF-ului.” San Francisco Chronicle

Editura NEMIRA impreuna cu blogul Fansf va propune un nou concurs care incepe astazi si se termina vineri ora 24:00 cind se va anunta cistigatorul dupa tragerea la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cum se numesc operele clasice care  l-au inspirat pe Dan Simmons in scrierea acestui diptic? Enumerati si autorii!

Raspundeti cu atentie si va urez succes!

Hai, curaj! Sa inteleg ca nu va plac cartile bune?!

UP DATE: In urma tragerii la sorti norocosul este- sanctuary ! Se vede ca mina Generalului a fost cu noroc 🙂

posted by voicunike

La multi ani, OLIVIU!

Cu un debut spectaculos si cu o carte care depaseste limita imaginatiei plus povestiri absolut delicioase si tare faine, OLIVIU CRAZNIC isi aniverseaza astazi ziua de nastere, ii urez din inima si din suflet LA MULTI ANI! si sa ne scrie cit mai multe povestiri si romane! In continuare va voi prezenta citeva imagini inedite cu sarbatoritul nostru de astazi

Aici la festivitatea de decernare a Premiilor Galileo, singurele premii de la noi acordate prin votul cititorilor, premiu cistigat pentru fulminantul roman …Si la sfarsit a mai ramas cosmarul

O pauza de relaxare in mijlocul discutiei despre diferite proiecte. Locatia este in incinta Romexpo.

Alaturi de ceilalti premianti Galileo.

Discursul cu multumiri adresate tuturor dar mai ales cititorilor.

Intr-o discutie amicala cu editorul Horia Nicola Ursu la faimosul restaurant Giotto.

In sanatatea ta Oliviu! Sa ne traiesti ca tare mult ne trebuiesti!

Spor la gratar si distractie! Interzisa pofticiosilor aceasta poza! 😀

LA MULTI ANI OLIVIU! Spor la scris si-n toate!